La Nauplin ("Ναυπλιο", citit: "Nafplio"), prima capitală a Greciei, locul unde s-au turnat scene din filmul "Contele de Monte Cristo", am respirat aer venețian și am aflat cum a fost amorul dintre Zeus și pleiada Maia.
În portul din Nauplin am avut aceeași senzație pe care am trăit-o în piața San Marco din Veneția, că Marea Mediterană poate fi măsurată cu pasul, că este o prelungire a curții, un fel de refugiu acvatic din fundul grădinii. Dacă, din umbra campanilei bazilicii San Marco, orizontul maritim se oprește în limanul Lido, de sub o umbrelă a uneia din numeroasele taverne care mărginesc, de aproape, portul din Nauplin, vederea se concentrează spre insula Burtzi, o fortăreață ce păstrează elemente din arhitectura numeroșilor cuceritori vremelnic instalați aici, contribuția celei de a doua ocupații venețiene (1686 – 1715) fiind dominantă.
...Am ajuns în vârful promontoriului Akranafplia, după ce am urcat o potecă parcă infinită, de 900 de trepte. De acolo, spre uscat, se deschidea o priveliște măsliniu - aurie a Argolidei, iar spre Marea Mediterană, albastrul apei adânci, cu fund stâncos, așa cum numai sub un cer fără o scamă de nor se poate vedea. Văzută de sus, insula Burtzi părea mai mică, în schimb, își demonstra importanta poziție strategică pentru navigația din golful Argolic. Filologul Grămăticu a venit cu precizarea: "Denumirea geografică «Akranafplia» vine de la cuvântul grecesc «akra» - «cap» și «nafplia»".
...Ne-am întors în decorul de ev mediu, al portului. Mai aveam o oră pentru a vizita orașul. Epuizați de ascensiunea pe Akranafplia și de radiația solară de după-amiază, unii preferat o tavernă cu terasă. La doi pași, pe cheiul betonat, câteva ambarcațiuni de pescaj mic erau în curs de reparare, altele se legănau nepăsătoare în radă. Istoricul Tocilescu a ținut să ne reamintească:
- Nauplin a fost capitala Greciei independente din anul 1829 până la 18 septembrie 1834. Sărbătoarea națională a Greciei este pe 25 martie, referindu-se la ziua din anul 1821, când arhiepiscopul de Patras a proclamat independența. Atunci a început războiul de eliberare națională, care a durat până la tratatul de la Adrianopol, încheiat în anul 1829. Puterea militară a turcilor slăbise mult din cauza desființării oastei de ieniceri în anul 1826. De asemenea, Împeriul Rus sprijinea pe toate căile revolte în cadrul Imperiului Otoman. În decursul acestui război s-a remarcat George Flessas, cunoscut sub numele de Papaflessas, adică preotul Flessas.
- De asemenea, o contribuție considerabilă a adus-o și poetul George Gordon – lord Byron, care după ce a sprijinit mișcarea carbonarilor italieni, a venit în sprijinul grecilor. El a fost rănit mortal în anul 1824, în timpul asediului turc al cetății Missolonghi, care a durat între anii 1822 și 1826. Un cenotaf, conținând inima poetului și o statuie, amintește celor care trec prin Missolonghi de acest episod dramatic al istoriei Greciei.
- Am citit undeva că Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a proclamat și el, la Iași, independența Greciei, a intervenit un turist din grup.
- Alexandru Ipsilanti a fost fiul lui Constantin Ipsilanti, domnul fanariot al Moldovei între anii 1789 și 1801, precum și al Þării Românești între anii 1802 și 1806. Alexandru Ipsilanti a înființat la Odesa, în anul 1814, "Eteria Filiki", adică "Societatea Amicală", devenind epitrop general. Pe 20 februarie 1821, în fruntea unei armate formate în Basarabia aflată sub jugul țarist, Alexandru Ipsilanti a intrat în Moldova. La Iași, cu sprijinul domnitorului Alexandru Șuțu, el a proclamat independența Greciei și oastea lui a măcelărit pe turcii întâlniți în cale. Apoi, el a trecut în Þara Românească. Aici se desfășura Revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, care încheiase cu Eteria o înțelegere denumită "Legământul lui Tudor". Autorul "Proclamației de la Padeș" din 23 ianuarie 1821 intrase deja în București, încă de pe data de 21 martie 1821, și conducea, de fapt, Þara Românească. Pe fondul dezavuării de către țarul Rusiei atât a Eteriei, cât și a Revoluției din 1821, între Vladimirescu și Ipsilanti au intervenit neînțelegeri, care au culminat cu uciderea mișelească a lui Tudor la Târgoviște, în ziua de 27 mai 1821. A fost un complot pus la cale de conducerea eteristă și de trădători din rândul pandurilor lui Vladimirescu. Pe 7 iunie 1821, la Drăgășani, oastea turcească înfrânge definitiv rezistența oamenilor lui Ipsilanti, care se retrage în Ardeal și va muri într-o temniță austriacă în 1828.
- Domnilor, a intervenit studentul, un locuitor din Nauplin mi-a spus că pe insula Burtzi au fost turnat, parțial, filmul "Contele de Monte Cristo", realizat în anul 1955, în care protagoniști au fost actorii Jean Marais și Lia Amanda.
- Mai degrabă, a replicat profesorul Tocilescu, am motive să cred că filmul a fost turnat în insula If, situată la intrarea în portul din Marsilia.
- Domnule profesor, ne-ați promis că ne veți spune încă o poveste de amor.
- Da, amorul dintre Zeus și Maia, cea mai frumoasă dintre pleiade.
- Ce sunt pleiadele, de fapt?
- Pleiadele sunt cele șapte fiice – Alcione, Asterope, Celaeno, Electra, Maia, Merope, Taigeta - ale Pleionei și ale lui Atlas, fiul titanului Iapetus și al Climenei. Ele au fost metamorfozate de Zeus în stele, formând constelația Pleiade. De fapt, în constelația Pleiade sunt câteva sute de stele, dar cele mai strălucitoare sunt cele pe care le-am menționat. Cum a ajuns Zeus să aibă această legătură extra – conjugală nu se știe, cert este că Homer, în "Imnul către Hermes" a scris următoarele, citez din memorie: "De ceata fericită a zeilor stătea departe / Și-n peștera hălăduia. Aici Zeus / cu nimfa lui cârlionțată se drăgostea în bezna nopții / Când somnul o fura pe Hera". La sorocul cuvenit s-a născut Hermes, într-o peștera din muntele Killini, la sud - vest de Corint. La fragedă pruncie, el sărea din leagăn pentru a se plimba. Cu scutecele pe el, Hermes s-a pomenit tocmai în Tesalia. Astfel, el a ajuns zeul călătoriilor și paznicul drumurilor. Acolo, el a ascuns vacile pe care le păzea Apolo, fratele lui vitreg după tată. Mai târziu, a mai făcut o ispravă de acest gen: i-a furat lui Apolo arcul și tolba cu săgeți, iar lui Poseidon - tridentul. Luând înfățișarea lui Ares, fiul Herei, Hermes a supt lapte din sânul soției legitime a lui Zeus, pentru a deveni nemuritor, ca zeii. Așa a ajuns Hermes zeul furtișagurilor. Tot de mic copil, el a confecționat o liră dintr-o carapace de broască țestoasă. A vândut lira lui Apolo, iar cu banii luați și-a cumpărat caduceul, acel băț cu puteri magice, de care nu se despărțea niciodată. Astfel, el a ajuns zeul comerțului. Apolon, văzându-l atât de înzestrat, a hotărât să-l facă și crainicul divin al zeilor. De asemenea, Zeus l-a însărcinat pe Hermes să fie călăuza, care să conducă sufletele morților spre judecata din împărăția subterană a zeului Hades. Așa se întâmplă dacă te pricepi la toate, te alegi cu un număr sporit de sarcini de la șefi.
- Hermes a ajuns o divinitate sincretică în lumea grecească antică, rezultată din fuziunea mai multor zeități locale, a completat filologul Apostrofel Grămăticu.
- Ooo! Cât de complicată este mitologia greacă! a exclamat studentul. Apropo, europenii au vrut la începutul anilor '70 să lanseze o navetă spațială denumită "Hermes", și, după ce s-a cheltuit o grămadă de bani, proiectul a fost abandonat în anul 1992. Vi se pare logic?
- Iată o temă de reflecție mai complicată chiar decât mitologia greacă, a dat-o în glumă magistrul Tocilescu.