Când autocarul a intrat pe podul Rio – Antirrio, un campion al megastructurilor din ultimul deceniu al secolului al XX –lea, care leagă Peloponezul de Grecia continentală occidentală, am rămas perplex, am uitat chiar și de mitologia greacă, dar am fost scos din această stare la auzul mitului erotic cu Zeus și muritoarea Semela, când am aflat că Dionisos – zeul vinului și al viței de vie – s-a născut de două ori!
Ne continuam drumul spre podul Rio – Antirrio. Spre stânga, printre chiparoși și vile de un alb orbitor, se zărea, cu intermitențe, Golful Patra, de fapt, o îngustare spre est a Mării Ionice, care, la rândul ei, este o imensă întindere de apă albastră – verzuie, mediteraneeană, cuprinsă între Grecia și Italia.
...În sfârșt, ghida a găsit într-un dosar textul pe care îl căuta:
- Podul Rio – Antirrio poartă numele celor două localități din Peloponez, respectiv, din Grecia Continentală. Oficial, se numește Harilaos Trikupis, în cinstea primului – ministru, care l-a inițiat în anul 1880. Lucrările au început în anul 1999 și a fost inaugurat pe data de 7 august 2004, cu o săptămână înainte de deschiderea la Atena a Jocurilor Olimpice. Mmm... La inaugurare au participat Otto Rehagel – antrenorul german al echipei de fotbal a Greciei – campioană europeană în 2004. Cam atât... Vă mulțumesc pentru atenția acordată.
- Un motiv important, care să mă facă să cred că podul a fost realizat din fonduri europene, a concluzionat studentul cu voce suficient de tare ca să se facă auzit în tot autocarul.
- Hmmm... Desigur, ar mai fi ceva de spus, ca un bonus pentru dumneavoastră, adică neînclus în prețul excursiei, a continuat ghida. Costul total al construcției podului a fost de 630000000 euro.
...Podul Rio – Antirrio se zărea ca o dantelărie albă, de nichel, datorită numeroaselor cabluri de susținere.
- Acest pod mi se pare o megastructură și, logic ar fi ca el să dețină niște recorduri, a comentat, în stilul caracteristic, studentul.
- Tânărul mă provoacă să vă acord bonusuri, a catadicsit ghida să mai spună ceva. Lățimea acestui pod este de 27,70 metri. El are a doua punte suspendată pe cabluri din lume – în lungime de 2252 metri – după aceea de 2460 metri a podului Millau, situat peste râul Tarn, din Franța și inaugurat pe 14 decembrie 2004.
- Aaa! a exclamat studentul, bucuros că s-a ivit ocazia să facă un raționament spectaculos. Rezultă că între 7 august și 14 decembrie 2004, podul Rio – Antirrio a ocupat, după acest criteriu, primul loc într-un clasament mondial al megastructurilor.
...După un viraj larg, autocarul s-a încadrat în linie dreaptă spre pod, ca un avion spre pista de aterizare: o priveliște aproape americănească, de "big", care m-a lăsat perplex: câte două banzi de circulație pe fiecare sens de circulație, din care una lărgită și una pentru staționări de urgență, iar lateral stânga, o pistă pentru pietoni și, lateral dreapta, una pentru bicicliști. O combinație fericită de peisaj mediteraneean, încărcat cu o istorie veche cât a piramidelor egiptene, alături de o tehnologie de vârf a secolului al XX –lea.
Pe la mijlocul podului, unde puntea autostrăzii formează un maxim convex, am simțit că ne legănăm, cu tot cu autocar, ca într-un feribot. Șoferul Bobocel Manivelistu, un tânăr suplu, brunet cu ochi albaștri, elegant, la cravată și cămașă cu mâneci scurte, ambele asortate la culoarea pupilelor, student "cu vechime" în anul întâi la turism – cum spunea el: "Primii doi ani sunt grei până treci în anul doi" - și-a făcut simțită prezența la microfon:
- Podul este situat într-o zonă cu risc seismic deosebit de ridicat, de aceea a fost proiectat pentru a rezista la cutremure de gradul șapte pe scara Richter. Traficul a fost prevăzut la 11000 vehicule pe zi. Un consorțiu al cărui acronim este G.E.F.I.R.A., care în grecește înseamnă "pod", a concesionat exploatarea podului. Vă mai pot spune că taxele pentru trecerea podului sunt următoarele: pietonii – gratuit, motociclete – 1,80 euro, autoturisme - 11,20 euro, autocare ca al nostru, de peste 40 de locuri – 58,50 euro.
...Intrasem pe pămîntul Greciei continentale. O liniște adâncă se lăsase în autocar; fiecare pasager își formula în gândul lui considerații, puncte de vedere personale în legătură cu podul Harilos Trikupis, pe care nu le comunica celorlalți. Doar Sofistoc a "spart gheața" printr-un raționament :
- Dacă în Grecia s-a construit un asemenea pod după 23 de ani de la aderarea la Uniunea Europeană, prin analogie, rezultă că în România se va reuși o performanță asemănătoare doar în anul 2030.
- Aș fi mulțumit ca, măcar, în țara noastră să apară autostrăzi adevărate, unde se plătește, dar fără căruțe, pietoni sau animale, a răbufnit Bobocel Manivelistu. Deja, în Grecia, s-au construit două autostrăzi cu plată: de la Atena în Peloponez, prin Corint, și de la Atena la Salonic.
- Decât să ne stricăm buna dispoziție, mai bine să ne spună domnul profesor Tocilescu mitul erotic cu Zeus și Semela, așa cum ne-a promis de multă vreme.
- Semela, fiica lui Cadmus și a Harmoniei, a fost iubită de Zeus. Harmonia a fost fiica lui Ares și a Afroditei. Cadmus a fost rege în Teba. Teba a fost un oraș – stat în Beoția. În timpul conducerii oamenilor politici Pelopida și Epamononda, în Teba s-a restaurat democrația, s-a reorganizat Liga Beoțiană. După bătălia de la Leuctra, din anul 371 î.Hr., când Sparta a fost înfrântă, s-a instaurat, pentru scurt timp, hegemonia tebană în Grecia.
- Semela a fost singură la părinți?
- A mai avut trei surori: Autonoi, Ino și Agave. Autonoi a fost soția lui Aristeus și mama lui Acteon. Acteon a fost pedepsit de Apolo să fie mâncat de proprii lui câini, deoarece a zărit-o pe Artemis goală. Ino a fost soția a lui Atamas și mama fraților Learh și Melicerte. Agave, la rândul ei, a fost mama lui Penteu, care, când a ajuns rege în Teba, s-a opus ca tebanii să se închine la Dionisos, considerându-l un impostor, că, de fapt, nu ar fi fost fiul lui Zeus, ci al unui muritor. El dorea chiar să-l omoare pe Dionisos, astfel ca să nu se răspândească patima beției printre tebani. Ca urmare, în timpul în timpul unei orgii dionisiace provocate de Dionisos, Agave – împreună cu Autonoi și alte "bacante" – l-au ucis pe Penteus, legându-l de un copac și sfâșiindu-l.
- Aoleu, câte crime! Jur că nu mai pun nicio întrebare până la sfârșitul mitului.
- Aceste întâmplări tragice au fost relatate și de Euripide în tragedia "Bacantele". Dar să revenim la mitul pe care l-am început. Zeus s-a căsătorit cu Semela, chiar dacă era căsătorit și cu Hera. Imediat Semela a devenit însărcinată. Hera, geloasă și perfidă, auzind de trădarea soțului ei, s-a travestit într-o bătrână, care s-a dus la Semela și a convins-o să ceară lui Zeus ca să apară în toată spledoarea lui, cu veșminte de aur și înarmat cu fulgerele. Zeus i-a îndeplinit ruga într-o clipă, dar, Semela a fost fulgerată pe loc și s-a prefăcut în cenușă. Hermes a reușit, totuși, să salveze embrionul, pe Dionisos și să-l predea lui Zeus. Mai marele zeilor și-a făcut o incizie în coapsă, unde a introdus acest embrion. La vremea la care Semela ar fi trebuit să nască, Zeus a scos din coapsă embrionul dezvoltat perfect normal. Astfel, născându-se de două ori, grecii l-au mai numit pe Dionisos, într-un mod metaforic: Ditirambos, adică "Cel al dublei uși".
- De la "Ditirambos" vine cuvântul "ditiramb", acel poem liric dedicat zeului Dionisos în cadrul serbărilor care aveau loc la Atena, a întrerupt filologul Grămăticu, pentru moment, prelegerea istoricului. Apoi, Zeus, temându-se de răzbunarea Herei, i-a ordonat lui Hermes să ducă bebelușul la palatul din Teba, unde rege era acum Atamas, iar regină – Ino, care tocmai îl născuse pe Melicerte. Așa că Dionisos sugea lapte de la sora mamei lui și, de plăcere, striga: "Evoe"! De el avea grijă Mistis, o vrăjitoare care a început să organizeze în cinstea lui serbări nocturne, la care participanții ciocneau paharele cu vin, strigând ca bebelușul Dionisos: "Evoe"!
- De la Mistis vine cuvântul "mistic", care înseamnă tainic, inexplicabil, supranatural, a întervenit, din nou, filologul universitar.
- Așaa... Între timp, Hera a aflat unde este copilul. Imediat s-a dus în Tartar, unde s-a întâlnit cu eriniile – sau, cum spuneau romani: furiile – Allecto, Megara și Tisifone. Acolo a stârnit-o pe furia Tisifone, care s-a dus val – vârtej la Teba și a aruncat câte un șarpe pe Atamas și Ino, dându-le boala nebuniei. Ca urmare, Atamas l-a omorât pe Learh, zvârlindu-l spre un perete, în timp ce Ino, cu Melicerte în brațe, s-a aruncat de pe o stâncă în mare. Femeile de la curtea reginei Ino au încercat să o oprească de la acest gest necugetat, dar Hera le-a transformat în pescăruși. De atunci, aceste păsări țipă și caută, conform mitului, pe Ino și pe bebelușul ei, Melicerte. Din Olimp, Zeus, văzând aceste tragedii, l-a trimis pe Hermes să-l ia pe copilul Dionisos din calea înnebunitului Atamas și să-l ascundă în insula Nisa – astăzi denumită, Naxos. Acolo, copilul a fost dat în grija bătrânului satir, Silen, care era tot timpul beat, dar știa să cânte frumos și să prevestească viitorul.
...O întrebare mi-a trecut prin minte, devenind prioritatea momentului: ce s-ar fi întâmplat dacă Penteu, regele Tebei, ar fi reușit să-l ucidă pe zeul vinului – Dionisos, s-ar mai fi dezvoltat atât de mult cultul băuturii obținute prin fermentarea mustului de struguri, iar Păstorel ar mai fi găsit plăcerea de a-și scrie propriul epitaf cu nostalgii dionisiace: "Aici doarme Păstorel, / Băiat bun și suflet fin, / Dacă treceți pe la el, / Nu-l treziți că cere vin!"?