La Salonic (Tesalonic), oraș înființat în anul 315 î.Hr. de regele macedonian Casandru în cinstea soției lui – Salonica, care a fost fiica regelui Filip al II –lea și sora lui Alexandru cel Mare, una dintre destinațiile călătoriilor apostolice ale Sfântului Pavel, am aflat că, așa cum s-a întâmplat în războiul troian, mărul discordiei în grupurile de turiști este, ca de obicei, tot... femeia.
Ora 10. Mă aflam la circa 40 metri înălțime, pe terasa Turnului Alb, care nu era deloc alb, o construcție cilindrică, cu diametrul de aproximativ 20 metri, din piatră, cu aspect de fortăreață, ridicată la o aruncătură de băț depărtare de țărmul betonat, unde se spărgeau valurile. Urcușul dificil pe treptele înguste ale scării în spirală a meritat efortul. Miresmele primăvăratice ale uscatului se amestecau cu cele de pescărie. O pâclă stăruia la orizont, semn că apa era caldă și că nu bătea vântul. De acolo, am obținut o vedere excepțională a întregului Golf Salonic, flancat de fațada uniformă, de blocuri moderne, aspect caracteristic multor orașe mediteraneene. Ghida a făcut prezentarea de rigoare:
- Turnul Alb a fost construit în anul 1430, imediat după ce otomanii conduși de Soliman Magnificul au cucerit Salonicul. Inițial a fost fortăreață, după care, în secolul al XIX – lea, a devenit închisoare. Un prizonier, în schimbul eliberării, a vopsit turnul în alb.
Părintele Pelerinu ne-a satisfăcut setea unor informații suplimentare:
- În timpul lui Octavianus Augustus, primul împărat roman, care a domnit între anii 27 înainte de Hristos și 14 după Hristos, Salonic a căpătat dreptul de a fi relativ liber, având o adunare a poporului, monedă proprie, chiar dacă în oraș își avea sediul un proconsul roman și o legiune romană. Acest statut al Salonicului a făcut ca să atragă valuri masive de imigranți, printre care evrei, care ajunseseră în număr de 20000 din totalul de 100000 locuitori. Ei aveau și o sinagogă și predicau monoteismul în rândul populației păgâne, pregătind-o, astfel, pentru primirea Scripturii Domnului Iisus Hristos. Sfântul Apostol Pavel a ajuns la Salonic, venind de la Filipi și a propovăduit timp de aproximativ patru săptămâni. Deoarece nu a fost bine primit în sinagogă, Sfântul Apostol Pavel a continuat să predice în casa evreului Iason. Citez din "Faptele Apostolilor", capitolul 17: "Și (...) au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a evreilor. Și după obiceiul său, Pavel a intrat la ei și în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi (..) Și unii dintre ei (...) au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila (...) Iar iudeii, umplându-se de invidie și luând cu ei câțiva oameni de rând răi (...) ducându-se la casa lui Iason, căutau să-l scoată afară, înaintea poporului".
- Cine a fost Sila?
- Sila este forma aramaică a numelui "Saul", cum, de altfel, s-a numit la naștere și Sfântul Apostol Pavel. Sila a făct parte din cei 70 de ucenici ai lui Iisus Hristos. Citez din "Faptele Apostolilor", capitolul 15: "Barnaba voia să ia împreună cu ei pe Ioan cel numit Marcu. Dar Pavel cerea să nu-l ia pe acesta (...) Deci s-a iscat neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul, și Barnaba, luând pe Marcu, a plecat cu corabia în Cipru. Iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat (...) în Siria". Sila a fost numit de Sfântul Apostol Pavel în înalta funcție de episcop de Corint, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
- Care este esența epistolelor Sfântul Apostol Pavel către tesaloniceni?
- Aceste epistole, pe lângă aspecte generale, întâlnite în celelalte epistole, de îndemn și întărire a locuitorilor în credința lor, îi avertizează pe tesaloniceni că "a doua venire a lui Hristos" nu este iminentă, ea se va întâmpla numai după "arătarea antihristului". În concluzie, atâta timp cât există "stăruință în dreapta credință", nu apare motiv de "înspăimântare", iar "temătorii în Dumnezeu" să nu devină delăsători în muncă, în tot ce fac.
Istoricul Tocilescu, prezent și el în discuție:
- Salonic este capitala provinciei Macedonia. După ce în anul 315 înainte de Hristos, regele Macedoniei, Casandru, a ocupat Tesalia, el a înființat acest oraș, dându-i numele Salonic, după numele soției – Salonica. Fratele ei, Alexandru cel Mare, numit și Alexandru Macedon, murise cu șapte ani înainte, la Babilon, după ce a creat un imperiu întins spre est, până în India și a întemeiat 70 orașe care îi poartă numele, cel mai cunsocut fiind Alexandria din Egipt. Domnia lui Alexandru Macedon a marcat începutul perioadei elenistice, care se va sfârși în anul 30 înaintea lui Hristos, când romanii au cucerit Egiptul. În acest timp, în centre importante ca, de exemplu, Atena, Alexandria, Pergam sau Rodos, a înflorit așa-numita artă elenistică pe baza artei grecești, influențată de arta Orientului. S-a dezvoltat arhitectura grandioasă, ca Farul din Alexandria, au apărut noi tipuri de clădiri publice: biblioteci, muzee. De asemenea, s-au cristalizat preocupări pentru teme noi: nudul feminin, copilul sau barbarii în sculpturi ca "Venus din Milo", "Copilul cu gâsca", respectiv "Gal murind".
- În ce limbă a vorbit Alexandru Macedon? a întrebat studentul.
- Limba greacă veche. Limba macedoneană actuală este foarte asemănătoare cu limba bulgară. Deci, macedoneanul Alexandru cel Mare a fost elen, tot așa cum au fost, de exemplu, aheii lui Agamemnon.
- Apropo! Dacă războiul lui Alexandru Macedon a avut un caracter de cotropire, Homer ne-a spus că războiul troian a avut mai mult un carater de apărare a onoarei familiei lui Agamemnon, a continuat studentul.
- Observația este foarte pertinentă, a remarcat filologul Grămăticu. Motivul războiului troian a fost așa-numitul măr al discordiei.
- Spun eu mitul, a continuat studentul. În peștera centaurului Hiron din Munții Pelion din Tesalia a avut loc nunta dintre zeița Tetis și Peleus, regele acelui ținut. Au participat mulți rezidenți ai Muntelui Olimp, dar zeița discordiei, Eris nu a primit invitație. De ciudă, ea a hotărât să se răzbune. A venit pe furiș la intrarea în peșteră și a aruncat în mijlocul mulțimii un măr – al discordiei - pe care era scris: "Celei mai frumoase". Imediat, zeițele Hera, Atena și Afrodita au revendicat mărul. Deoarece niciuna nu a cedat, ele au recurs la arbitrajul lui Paris, prinț troian. Însă, Afrodita, pe ascuns, i-a promis lui Paris că îl va ajuta ca să o ia în căsătorie pe frumoasa Elena, soția lui Menelau, fratele lui Agamemnon - rege în Micene. Paris a oferit mărul Afroditei, ceea ce a stârnit furia Herei și a Atenei. De asemenea, așa cum a promis, Afrodita a insuflat Elenei o dragoste nebună petru Paris, astfel că amândoi au fugit în Troia. În consecință, Agamemnon a hotărât să-și răzbune fratele, organizând o expediție războinică pe celălalt țărm al Mării Egee, în Troia. Rezultă că mărul discordiei care a provocat războiul troian a fost o femeie.
- Puteți să-mi dați exemple de un măr al discordiei în grupul nostru de turiști? a întrebat filologul Grămăticu.
- Tot o femeie, ghida, deoarece ea face repartiția pe criterii... a locurilor în autocar și a camerelor de hotel.