agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-14 | |
În tabăra de refugiați sirieni din Liban a nins și acum e un frig de crapă pietrele. Miile de familii fără țară și cămin stau zgribulite în corturile improvizate sperând nici ele nu știu la ce. Micul Yusuf, trimis de mămică să aducă zăpadă pentru a o transforma în apă, vede în plin câmp unica pată de culoare în dezolarea înconjurătoare: un vas de cafea de la McDonald's, cu siguranță căzut din ranița vreunui soldat american din forțele NATO dislocate să asigure paza taberei. Yusuf zâmbește larg. Tremură de emoție. Îl privește atent pe Ronald și o lume minunată i se deschide în capul lui de copil. Se așează în fund și desenează pe zăpadă chipul comic al clovnului. E fericit. Toți copiii îl invidiază, are cea mai frumoasă jucărie dintre toți, picată din cer direct de la bunul Alah. Va râde până după Anul Nou, Moșul a avut grijă de el. La mii de kilometri depărtare, într-o vilă din Detroit, micul John primește drept cadou un IPhone negru, ultima generație, superactualizat și accesorizat. E nefericit, ar fi vrut unul alb. Toți copiii râd de el. Va plânge până după Anul Nou, Moșul și-a bătut joc de el.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate