În Grecia am întâlnit două dintre mărturiile prezenței lui George Gordon – lord Byron, una fiind o coloană a Templului lui Apolo de la Cap Saunion, unde poetul și-a scrijelit numele (mai sunt și alții care au procedat la fel întru nemurire, dar fără folos!), iar cealaltă – în Grădina Eroilor din Missolonghi, la statuia sub care se găsește inima filoelenului englez, cel ce, participând efectiv la Războiul de Independență, a intrat definitiv în memoria colectivă a poporului grec și, dacă nu murea la vârsta de numai 36 ani, ar fi fost desemnat rege în locul bavarezului Otto!...
Pana de motor este, poate, unul dintre cele mai nesuferite ghinioane ale turiștilor, de care grupul nostru nu a fost scutit. De când am plecat din București, am observat că autocarul excursiei noastre era cel mai mic și mai vechi. În perioadele de vârf al cererii turistice, se pun în funcțiune și rablele!
...Autocarul s-a încadrat pe autostrada spre Cap Sounion, cale de 67 kilometri. Nu ieșisem încă din Pireu și... pană! Mai avusesem una la rulmentul de la roată, dar acum era... de motor. Am ieșit pe trotuar. La mică distanță, începea oglinda Mării Egee, care strălucea în soarele după-amiezii. Pentru ca timpul să treacă mai ușor, ghida ne-a luat cu vorba:
- Lordul Byron și-a scrijelit numele pe una dintre coloanele Templului lui Poseidon de la Cap Sounion... Ãăă... De acolo, de la înălțimea de 60 metri s-a aruncat în mare regele Egeu, când a crezut că a murit fiul lui, Tezeu, a cărui corabie venea cu pânzele negre. În realitate, fiul său învinsese minotaurul din labirintul din Cnossos, dar uitase să pună pânzele albe, semn că s-a întors teafăr. În onoarea lui Egeu, marea a fost denumită Egee.
...A trecut o oră, două... Profesorul Grămăticu trecuse la un subiect interesant:
- George Byron Gordon a devenit notoriu, nu atât ca poet, cât prin participarea la Războiul de Independență al Greciei.
- Care sunt operele principale ale lui Byron? a venit o întrebare din grup.
- Citez doar "Pelerinajul lui Childe Harold" – poemul romantic scris între anii 1812 și 1816, "Corsarul" – povestire concepută în 1814 și "Don Juan" – cânturi apărute între anii 1819 și 1824.
- Spuneți-ne câteva cuvinte despre Byron, a solicitat studentul.
- Byron s-a născut pe 22 ianuarie 1788 la Londra. A fost fiul lui John Byron și al celei de a doua soții – Catherine Gordon. A fost ales în Camera Lorzilor în anul 1809. În anul 1812 a avut o aventură cu o femeie măritată, Caroline Lamb, care a fost pe primele pagini ale ziarelor. Byron s-a retras din această relație, dar femeia a continuat să-l caute. Fiind refuzată, Caroline Lamb a suferit foarte mult, slăbind atât de mult încât Byron a declarat că este căutat de "un schelet". În anul 1814 s-a născut Elisabeth Medora, a treia fiică a Augustei Leigh, sora vitregă a lui Byron. În presă a apărut acuzația că acest copil este fructul relației incestuoase dintre celibatarul Byron și sora lui vitregă, care era măritată. Pe 2 ianuarie 1815 s-a căsătorit cu Anna Isabela Milbanke. Decepționat că i s-a născut o fiică, Ada Augusta, Byron a divorțat pe 21 aprilie 1816. În anul 1817 i s-a născut o fiică nelegitimă – Clara Allegra – cu Claire Clermont. În anul 1816 a plecat din țara natală și nu s-a întors nici măcar la funeraliile fiicei Clara Allegra. Pe 4 august 1823 a sosit, venind din Veneția, în insula Kefalonia. S-a alăturat luptătorilor pentru independența Greciei, A cheltuit din banii lui 4000 lire pentru refacerea flotei grecești. Pe de 29 decembrie 1823, la Missolonghi, s-a întâlnit și s-a împrietenit cu Alexandros Mavrocordatos, șef politic și militar grec, cel care va deveni prim-ministru de trei ori: în anii 1833 și 1834, în lunile august și septembrie 1854 și în anii 1854 și 1855. Pe 15 ianuarie 1824, în timpul atacului cetății Lepanto, ocupate de otomani, Byron s-a îmbolnăvit, fiind tratat prin sângerare. Deoarece instrumentele chirurgicale utilizate nu au fost sterilizate, după o relativă îmbunătățire a sănătății, pe 19 aprilie, la Missolonghi, a fost cuprins de o febră galopantă, care i-a fost fatală. Corpul i-a fost îmbălsămat în Grecia. Inima lui a fost îngropată în Missolonghi, sub o statuie. Trupul i-a fost îngropat într-o criptă din Biserica Sfânta Maria Magdalena din Hucknall, de lângă Nottingham.
...Au trecut trei ore! În sfârșit, a venit un autocar nou – nouț trimis de o firmă grecească de turism. Am reluat drumul, dar am ajuns prea târziu, când accesul la Templul lui Poseidon nu mai era permis. A trebuit să ne mulțumim cu privitul de la distanță. Ghida a încercat să ne facă o descriere care să suplinească depărtarea de obiectivul turistic:
- Coloanele sunt dorice, înalte de 6,1 metri, cu diametrul la bază de 1 metru și la vârf – de 0,79 metri. De aici se văd canelurile, în număr de 16, nu 20, ca de obicei.
...În altă zi, am ajuns în Grădina Eroilor din Missolonghi. Statuia lui Byron este din marmură. Îl reprezintă pe poet în ținută de ales în Camera Lorzilor, șezând pe o coloană de templu antic. Vegetația exotică din jur îi încadra statuia, dându-i, parcă, liniștea de care nu s-a bucurat în viață.
...Am ajuns acasă, în fața calculatorului - un Hermes modern, slujitor de nădejde, bun la toate. Încerc să scriu un epilog despre Grecia, această țară care, pe hartă, aduce cu un ciorchine de strugure, unde insulele par niște bobițe. Pentru a încheia, nimic nu mi se pare mai potrivit decât citându-l pe lordul și poetul Byron, când s-a referit la Grecia: "Este singurul loc unde m-am simțit vreodată fericit!", precum și "Un om trebuie să facă mai mult pentru omenire decât să scrie versuri."