Era ajunul Crăciunului '93. Cea care a dat alarma a fost o vecină, ciclopul blocului, cea care observa tot, știa tot. Când a sunat la Poliție a specificat că pisica Popeștilor de la trei, aia tărcată și cu față care provoacă mila, miaună fără încetare de vreo două zile. Și că acest lucru e deranjant din cale afară, dom'le. La sosire, echipajul a găsit jaluzelele de la trei coborâte. Penumbra groasă și acel gust dulceag al aerului care, conform romanelor polițiste, acompaniază întotdeauna moartea, învăluiau totul. Un apartament de două camere, baie, bucătărie și multă mizerie. În ambele dormitoare, atât în cel matrimonial cât și în cel al copilului, toate sertarele erau deschise și goale. În tot timpul în care oamenii legii străbătură casa, mâța cea urâtă i-a urmat neliniștită peste tot, miaunând și tot împleticindu-se printre picioare. Zgomotul clopoțelului pe care îl avea la gât, împreună cu insistenta sa miorlăială, erau unicele sunete ce rupeau liniștea inspecției. În sufragerie s-a găsit televizorul aprins, cu ceață și purici pe ecran. Alături de aparatul video zăceau două sticle de vodkă goale și carcasa filmării de la nunta celor doi Popești, datată 1989 iar între degetele rigide ale grasului aflat întins pe sofa, în chiloți și cu sângele închegat la jugulară, se afla un bilet de despărțire semnat de Marina, consoarta decedatului, bilet care zicea sec "aici să rămâi, bețivule, cu oribila ta pisică cu tot, Crăciun fericit, hahaha!" Primul ordin dat de șeful polițiștilor a fost să i se dea apă mâței, să tacă naibii din gură. Apoi, după ce vizionă trei minute de pe caseta video și rămase uluit de frumusețea miresei, își începu procesul verbal de constatare: "mai mult ca sigur e vorba de o sinucidere"...