de la răchita moale a-ntins de trei ori funia de pripon din
coarnele boului țântat spre-ncoace dar cât de lungă era funia
o-ntreb se făcea de șapte staturi ale stăpânului și se
împletea cânepa de-a-ntregul cu buclă la capete să nu se poată
nici înnădi nici tăia și dacă era furată a cui era dovedea cu
înălțimea lui și bunicul matale cât de înalt era nu stiu zice
că nu l-am prins dar trebuie să fi fost că spunea tata îndrepta căruța cu lemne singur pe șleahu om puternic și
răchita moale unde era întreb eu da'păi cred colo între
cireșul amar și hulton parcă țin minte eu cioata și-n ce
direcție zic eu cu gândul că poate poate hei asta nu se știe
c-atât a putut să mai zică pe patul de ducă poate-i sub casă
în vie sau poate chiar sub rădăcinile nucului cine știe
și la ce adâncime deasupra brâului într-o oală de aramă
pusă cu gura în jos pe o tablă tot de aramă de ce cu gura
în jos o întreb se zice cu timpul pământul o dă înapoi ca
pe oasele ucisului mișelește și îngropat pe ascuns să se afle
da' eu cred ca să nu țină apa și de ce aici o întreb și cum
de-i grădina noastră povestea-i lungă da' ca să-ți dai sama
să știi că satul nu era mare ca acum pâlcuri și pâlcuri de case cu maidane între ele nici satul n-a fost aici ci la
Movilă până când s-o rupt malu la Gagea și-a îngropat
bisericuța s-o zis că-i semn rău și-atunci Goia bătrânul
a lăsat clăcașii să vină aici că el stăpânea până a luat-o
Hudici de-a făcut biserica de piatră peste cea veche hă hă
de pe vremea lui Ștefan dealurile care sunt ogoare acum
erau păduri și-aici era saivanul unde-și țineau clăcașii
boii și se adunau dările se făcea împărțeala colo la
colțul casei era beci de-aceea se lasă pământul grădina
asta și-a lui Andronic erau una primită după primul
război asta trebuia să fie a lui frate-meu Gheorghe
dumnezeu să-l ierte că s-o stins de tânăr și ne-o ramas
nouă bunică-tu i-o dat partea lui Anicăi și eu i-am
dat-o de la Marița și Tincă o cumpatat și matale zic eu
ți-au pus numele Soltana bunica îmi luă ea vorba din gură
de dorul fetelor c-așa i-o spus turcii că vor fi soltane

era în pod zvârlit de tata cred când a-nceput să nu mai vadă
e ruginit mi-ajunge aproape la umeri și am unu șaptezeci
și opt bunicu era trecut cu mult peste unu optzeci de când
mă știu el și tata mai târziu au tot sfredelit cu el
pământul ogrăzii grădinii se zice îmi spusese mătușa
Soltana că va fi găsită de unu Gheorghe din familie și
tata cred c-a sperat doar că-n apa botezului i s-a zis
Gheorghe dar ce cu el s-a tot căutat

bătrâna adică stră străbunica avea dou fete gemene
două picături de apă și frumose coz doar ce le scosese
crăciunul trecut la joc cu colac că la sfârșitul
primăverii cînd de la joc au fost prinși cu arcanul
feciorii turcii le-au luat și pe ele se zice că le-au
îmbrăcat cu straie noi le-au pus pe creștet diademe cu
pietre cercei brățări și iminei de aur la gât șiraguri
lungi de perle vor merge în harem vor fi sultane apoi
au luat podoabele toate și le-au lăsat ca plată pentru ele

teul lui e lustruit de cât a fost folosit sfredel de
fier și de gând generații la rând îl așez la coarda
din pod poate-ntr-o zi cine știe de cine și când...