agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-06 | |
Andrei e un băiețel de vreo trei anișori, blond și cu ochii verzi, isteț foc, cum puțini alții întâlnești la vârsta lui. Deși este piciul bandei de gălăgioși, care cutreieră cât îi ziulica de mare ulița satului, aproape nu este joc la care el să nu se situieze în fruntea celorlalți. De aia, când se fac echipele el este mereu ales printre primii!
Acum, tocmai i-a venit rândul să se pună la baba oarba. Se chinuia să-și lege baticul peste ochi, când o auzi pe verișoara sa, Rodica, fată mare... într-a cincea, strigându-i să fugă acasă că naște maică-sa. Se întoarse nedumerit, dar crezând că asta înseamnă ceva bun de mâncare și cum îi era și foame nu mai stătu pe gânduri, lepădă cârpa de la ochi, lăsă tot și o zbughi ca din pușcă. Fără să le bage în seamă, trecu glonț pe lângă grupul de femei care intrau și ieșeau, agitându-se în tindă ori pe prispa casei și se duse direct la bucătarie. Aici, dezamăgire mare, se uită peste tot și nu găsi nimic interesant, așa că ieși în curte să o întrebe pe maică-sa. Deodată, însă, din odaia mare de la drum se auzi un țipăt ascuțit și prelung. Curios ori mai mult speriat, cum în zarva aia toată lumea era ocupată, se strecură neobservat pe prispă, se ridică pe vârfuri și privi pe fereastră. O văzu pe maică-sa în mijlocul patului, culcată pe spate și cu picioarele desfăcute. Þața Rada, cea care îi descânta de deochi de fiecare dată când îl durea capul, o apăsa pe burtă și îi spunea să împingă... E greu de spus cât a stat acolo ca hipnotizat. Deodată văzu cum iese ceva care semăna cu un cap. Privi uimit și aproape instantaneu își aminti de noaptea aia când se prefăcea că doarme, dar în realitate se chinuia să afle ce anume făceau părinții săi. Cum imaginea de atunci încă îi persista pe creier se gândi mirat: „Uauu, ce mare e! Când o fi crescut atât? Și acum are și păr… Atunci era mic, mic și chel!” Tocmai aștepta nerăbdător să vadă dacă apare legat de acel cap și taică-su când se trezi cu niște lovituri la fund și cu bunică-sa care, mai mult mângâindu-l cu palma, îi strigă: - Pleacă de aici, afurisitule!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate