agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-19 | |
sfârșit de primăvară '70 Roman cenaclu prima întâlnire
c-un poet adevărat lansare de carte Nina Cassian Cronofagie închipuiri orgolii imposturi reduse la tăcere cuminți ca niște puști de-a-ntâia apare murmure mirare cu rochie albă și-un crem bolero părul lung pe umeri încadrând chipul prelung primul gând ca de cal directorul casei de cultură stângaci cu citate din critici o prezinta ea între teancurile de cărți cumpărate de noi și lăsate pentru autograf fuma invitată să ia cuvântul se ridică pentru a ne saluta cu capu plecat și mâna pe inimă înainte de a se reașeza rotește privirea năvod aruncat peste noi cu glas de la mic la mare zise "Mi-e dat acest obraz triunchiular, ciudat,/această căpățână de zahăr,sau această/ figură pentru prora vapoarelor-pirat/și părul lung,lunar,pe țeastă/ Mi-e dat să plimb un agresiv contur/ rătăcitor,din noapte până-n ziuă,/rănind retina celor dinprejur/când proiectez pe ziduri ființa-mi incongruă./Cui aparțin? Mă neagă părinții și strămoșii./Vremelnic aliate,și rasele mă neagă,/cu albii,negrii,galbenii și roșii./Nici speța nu mă recunoaște-ntreagă./Și doar atunci când m-am lovit și strig,/și doar atunci când mi se face frig,/și doar atunci când vremea mă umple de prihană,/ -ei mă numesc:frumoasă. Mă recunosc:umană." clipa ce a urmat cea mai rușinoasă tăcere apoi ca la un semn aplauze care mai de care mai tare în palme prima impresie să sfarme răsfoind cartea citea fragmentar de colo de colo o ascultam se legau frumos una cu alta și nu mai era ea ci-i crescuse aripile era însuși Pegasul ............................................ când am primit cartea cu autograf i-am cerut voie să-i sărut mâna surprinsă cu ochii măriți de mirare mi-a-ntins-o am sărutat aripa Pegasului aripa lui s-a frânt a căzut adânc în pământ să-și ascundă chipul dat lumii rămână chipul de sine făcut prin cuvânt adio Nina dar rămâi nu noi de nu ne-o seca de tot nepăsarea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate