Scena 1.
Vasile merge la grădiniță și îi pune piedică unei fetițe. Ea cade și se alege cu nasul pocit pentru toată viața.
Părinții fetiței se iau la ceartă cu părinții băiatului. Bă, fi-tu este un dobitoc. Așa l-ai crescut? să lovească fetițele? mai bine ia-l acasă să pună piedici găinilor! Ba dobitoacă e fi-ta că nu se uită pe unde calcă și umblă cu capul în nori. Ia-o tu acasă s-o pui să muncească să vadă și ea ce e mai greu!
Ghiță, care văzuse ce s-a întâmplat, tace chitic.

Scena 2.
Vasile învață pe brânci să intre la facultate. Cu bunăvoința unui supraveghetor, la examenul cel mai important Vasile reușește să copieze și să fure locul unui candidat cinstit și sărac. Toată lumea îl felicită și toți se prefac că nu s-a întâmplat nimic când celălalt candidat își pune capăt zilelor.
Ghiță, care văzuse totul din spate, tace chitic.

Scena 3.
Om respectat și gospodar cu copii, Vasile pleacă împreună cu nevasta să ia aer la munte. Într-o zonă de pădure pe bărbat îl fură somnul la volan și intră într-o femeie care moare pe loc pe șosea. Vasile nu cheamă ambulanța sau poliția. Din tufișuri se aude un zgomot greoi. Vasile și nevasta lui gonesc pe șosea mai departe până la hotelul la care se cazează. A doua zi Vasile primește un plic cu poze în care se vede clar că el o omorâse pe femeia aceea.
Ce e? întreabă nevasta. Nimic, răspunde Vasile. Ãsta îmi datorează mie totul, nu este de-al lor.
În plic era semnat: Ghiță, fotograf, adresa studioului personal „O nouă viziune”, premii internaționale, festivalul „Ochiul de cristal”, expoziția „Culori dincolo de curcubeu”, etc., etc.
A, numai un fotograf...răsuflă ușurată femeia.

Morală: Ghiță și Vasile au prosperat până la următoarea schimbare a guvernului, când o grupare radicală a preluat puterea. Ulterior s-a observat o decadență inexplicabilă a artelor vizuale la nivelul întregii societăți, în special un regres al originalității și prospețimii fotografiei.