Un poet și o suită de surprize


Fostul meu coleg de armată și de facultate, Radi Codruț, din Comarnic, despre care nu mai știam nimic de multă vreme, și-a lansat de curând a șasea carte de poezii. Telefonul pe care l-am primit de la un număr necunoscut a fost reîntâlnirea cu el. Aflase numărul de la scritorul Dănuț Ungureanu, un prieten apropiat, acesta fiind prezent la Sinaia cu ocazia lansării.

Am primit apoi, prin poștă, 5 (cinci) volume de versuri. Primul volum ,,Răspântia zeilor” 2002 este dedicat amintirii tatălui său dar și unui regretat unchi de-al meu, George Mărgineanu, care a trăit la Breaza cea mai mare parte a vieții. Relația apropiată dintre unchiul meu și poetul Codruț Radi a fost o veste prin care mi l-am amintit pe unchiul meu și preocupările lui intense pentru enciclopedism și lectură filozofică.

Și o altă surpriză, a fost aceea să aflu că inginerul Radi Codruț a devenit librar încă din anul 1992 și că deține o librărie, denumită Flower Power, în stațiunea Sinaia, de pe urma căreia și duce traiul.

Am trecut prin lectură volumele de versuri, de dimensiuni mai mici, obișnuite pentru cărțile actuale de versuri, pe alocuri cu insistență, în altele cu visare sau voiajor, sau cu atenție, pentru a-mi reaminti pe tânărul pe care îl cunoscusem acum aproape 40 de ani : ,,Răspântia zeilor” 2002, ,,Autoportret metafizic”, 2002, ,,Dincolo de a fi” 2008, ,,Porți de...vreme închise” 2013, ,,În..treimea ocultă” 2014.

Fotografiile de pe coperți, în care fostul meu coleg postează o barbă impunătoare, ce amintește de cea a lui Nicolae Iorga, previn supra unei presupuse gravități a ideilor ascunse printre rândurile din cărți, gravitate într-un plăcut și salvator contrast cu vioiciunea și sinceritatea, bunătatea glasului celui de la telefon.

Pe parcursul anilor colegul meu, poetul, își cizelează continuu stilul, scriitura, căutările lui, experimente de stil, vers alb, vers alb așezat în scară, spiralat, învăluit cu ideea, vers cu rimă, vers cu proprii și personale neologisme, aduse din condeiul solicitat de ritm, idee sau sunet intern, apoi haiku asamblat în triade paginale, toate sub o anume tristețe și un devotament pentru un tărâm poetic dus spre straniu, aproape spre insolit.

Cred că în sufletul lui există o cale bine ascunsă pe care se scoboară prin peșteri neștiute nici chiar de el, pentru a găsi locul de a se așterne singur pentru a trăi și a scrie poezie. Altfel nu pot să-mi explic nevoia de tendință generală spre un Eclesiast impersonal, spre o supraseriozitate, neclintită nici măcar de ideea ironiei sau cea a istețimii ușoare, care să salte versurile spre mintea vie a cititorului.

Este pentru mine surpriza cea mai surpriză, să-l cunosc pe Radi Codruț printr-un să-l re-cunosc nou, prin poeziile sale. Îmi vine să zic despre un teribilism literar, dar nu cred asta din cauza consecvenței de a scrie în același aproximativ registru de 12 ani încoace. Ce sursă, muză, îl inspiră?, ce ,,fântâni” are el în suflet? cum zicea Hașdeu izvoarelor de inspirație, de are nevoie de atâta așa spusă ,,deșertăciune,, - nu știu.
Înțelegerea poeziei prin partea sa filozofică, de fond, atribuită unei realități insensibile la sentimente simple, normale, la banalul ce nu poate fi zugravit grav, prin cuvinte obuz, de artilerie antiaeriană.

Prietenul meu este un colecționar de cuvinte grele, cu densitate poetică mare, care îl ajută să se ducă prin zone metafizice, echipat ca un scafandru de mare adâncime. Am luat și eu o trestie în gură, prin care să respir, de sub apa groasă a poeziilor. Este o valoare diferită a acestor poezii față de valoarea presupusă a poeziilor ce se scriu acum, pe care eu nu o pot cântări ușor. De aceea închei prin a mă înclina în fața acestor volume de versuri care își așteaptă viitorul și deschiderea spre lumea lor deosebită și îi doresc prietenului meu cale lungă și adâncă, la fel celei de până acum, în poezie.