din cărți aveam oarece cunoștințe despre lumea deltei
imaginar fascinat de miracolul bănuit al vieții din acest
habitat la limita dintre pământ și apă hoinăream cu undița
și minciogul pe umăr pe cărări mărginite de stuf spre malul
cu ierburi și papură unde pe scăunel cinchit să pândesc țâcul
plutei pitită-ntre nuferi sub soarele vesel de vară și-n
orăcăit măcăit sau furișări lăturalnice de lișițe și găinuși
sub zbor de egrete și stârci cu varga-ndoită s-aduc la mal
carași babuște ciortani văduvițe somotei sau mihalț și de ce
nu mârlițe și plătici nu zăboveam mult în gând veneau colcăind șerpii cohorte de tăuni și țânțari...

i-am acceptat invitația lui Vania bucuros nu din dragoste
pentru pescuit ci la gândul ascuns către soră-sa Irina care
mă privise ștrengărește scoțând limba la mine dintr-o fotografie
un instantaneu de-a dreptul artistic pentru că se nimerise
cu capul în soare și părul ei bălai se pierdea într-o cunună
de foc cred bătea vântul subțire rochia flutura spre dreapta
pe stânga se mula pe sânul rotund și pe șoldul curbat lin
ca un pânec de violă... în trei zile cât stau...făceam planuri
în gând...

ce s-o mai lungesc am nimerit ca țiganu vinerea la stână
pe seară ajunși am avut o oră timp să biciuim de pe ponton
apa încrețită de vânt fântână ca bogăție de pește sub pânză
de nori cu primii stropi am intrat în casă dimineața
lăptoasă ploaie mocnită și vânt până seara plictiseală
cântece și știri la un aparat de radio vechi cu baterii
și scârțâieli pârâieli...miros peste tot de baltă stătută
glod păsări pleoștite aciuate-n șopron câine murat ce mai
votkă un pic mâncare la fel closetu-i în fund de grădină
noroc cu bătrânul bărbos în rubașca legată la brâu jovial
bun povestitor de întâmplări cu vidre vulpi și enoți
apoi cartea aceea veche cu slove rusești pe care mi-o
tălmăcea arătându-mi câte taine dezlegi cu o mână luni
săptămâni socoteli rapide simboluri...dar mâine vine Irina
și vine nu plouă e ceață eu bărberit până la os spălat
și pe sus și pe jos clăbucit ca lumea pe dinți și gata
fără țigară...veseli râd se îmbrățișează se pupă vorbesc
lipovenește broscoiul umflat cât un bou cum eram se dezumflă
fâsss Irina-i borțoasă cred spre luna a opta după burtă
și petele feței umflate facem cunoștință sărut mâna și gata

ultima zi în lotcă pe ghiol Vania-i pe mal are treabă undeva cu o setcă de suportul babaicăi atârnă in apă juvelnicul plin printre capturi anonime patru ciortani
dolofani și-o frumusețe de lin oglindă e apa spartă cu
botul de pești făcând domoale concentrici cercuri și-ncepe
minunea apar ca de niciunde mereu mereu fluturași sunt luat
prin surprindere rusalii mă dumiresc privesc cum ies gângănii
din apă cum năpârlesc și-și iau zborul nu țin cont că-s și
eu pe aici una se așează pe mână ochi două semințe de mac
aripi ținute în sus transparente și trei filamente prelungi
minune parcă lumina a prins contur
anume pentru zborul iubirii copleșit de roi am ieșit la mal
.......................................................
de ce oare mi-am adus aminte de-o vară în ianuar nu știu
sau poate c-am simțit roiul de gânduri dându-mi târcoale
efemeride ce-și vor întrupare...