MEANDRE 18-aș vrea ca Mina să aibă un prieten

Dacă femeile care amână divorțuri inevitabile, pe motive de genul: „copilul tebuie să crească alături de tatăl lui sau ce va spune lumea”, bărbații, de regulă, renunță mai ușor. Mihai dorea ca fiica lui „să aibă tată”, și pe considerentul că mama ei nu o dorise: ”ai vrut copil, să ți-l crești!”
„Poate că eu gândesc așa încercând o pledoarie pro domo, poate că nu am fost pregătit să mă căsătoresc, poate că am greșit, lăsând pe alții să decidă pentru mine! Poate că se mai putea repara ceva, dar cum?”
Toate acuzele că el ar fi furat, toată neîncrederea și lipsa de sprijin moral, toate acele „răciri” fizice, încet dar sigur aveau să-i ducă la divorț.
„Voi divorța, dar nu acum! Vreau să mă văd îmbrăcat din nou în haina militară!Armata m-a învățat să nu iau hotărâri pripite. Poate că se schimbă în bine relația noastră”
Interdicția de a o lua pe Florentina l-a determinat să înceapă să strângă probe pentru viitorul divorț. Costică i-a sugerat să facă o reclamație la Autoritatea Tutelară, pentru că nu se permitea fetei legătura firească cu familia tatălui.
-Și ce să facă ăia?, l-a întrebat Mihai, neîncrezător la un asemenea demers.
-Vor face o anchetă socială care, este posibil, să te ajute la procesul de divorț.
Mihai a făcut reclamația, a primit și rezultatul anchetei sociale ce cuprindea recomandarea, către Mariana: ”recomandăm mamei a permite minorei să aibă legăturile firești cu familia soțului...”
-Mă cac în ancheta lor! Nu o să mă comande ei pe mine- a răspuns ea în stilul cazon datorat probabil pregătirii ce era în plină desfășurare. Fata nu merge la ai tăi!
Doamna directoare a liceului era din ce în ce mai nervoasă. Þinea ședințe peste ședințe și împărțea sancțuni cu nemiluita. Larisa, cu ziarul pliat în spatele calculatorului uriaș, era atentă tot timpul la ușă „să nu intre nebuna aia și să-mi ia din salariu”.
Mașina aia de socotit, numită pe nedrept calculator, avea o mulțime de butoane și mecanisme. Pentru o singură operațiune aritmetică făcea un zgomot asurzitor de parcă era un război de țesut. Mihai avea un calculator mic, de buzunar, cu celule solare.
-Șefu!
-Da, Larisa.
-Directoarea asta are sindrom de boală japoneză.
-Ce boală, Lari?
-Sindrom NE FU...! Nu ai vreun prieten să o mai potolească?
-Păi ce, nu are bărbat?
-Nu mai are. S-a dus în lume. Cu o nebună ca asta, cine stă?
-Păi... nu au copii?
-Șefule, copii cresc oricum, cu tată sau fără, cu mamă sau fără, ei tot cresc.
-Dar tu, de ce nu ai divorțat când ai avut probleme?
-De proastă! Așa am fost educată, să tac și să înghit, că cine mă mai lua cu copil? Nu știi vorba aia că „a luat-o cu vițel”.
Mihai a rămas cu gândurile lui, ea cu ziarul.
„Poate că are dreptate. Lari e bătrână și a văzut și trăit destule, la viața ei.”
Cu toată lipsa și răceala Marianei, problemele sexuale și le rezolvase, cumva. A doua zi
trebuia să se ducă la Jeni, era invitat. A întâlnit-o pe Mina pe hol și i-a spus:
-Mâine după amiază am să trec pe la voi.
-Adică te duci la mama, că ea te-a invitat! Știa sigur că eu sunt la antrenament.
-Dar tatăl tău nu este acasă?
-Este în America, la specializare...Deci te duci? Chiar vrei să mă faci geloasă?
Pe hol a trecut Sofi, a zâmbit, ca și când ar fi spus „am auzit de tine, armăsarule!”și apoi a făcut cu mâna, complice, Minei
Mihai a roșit. Noroc cu lumina de neon de pe hol și cu tenul lui mai închis la culoare.
-Vorbim, a încheiat el discuția, întorcându-se cu spatele, cu intenția de a pleca.
Ea a făcut un pas în urma lui, l-a prins de cot și i-a șuierat:
-Ai să te culci cu ea?
Conștiința îi era curată, în plus, jocul era interesant.
-Și dacă aș face-o?
S-a îmbufnat și, întorcându-se, i-a spus, șoptit:
-Faci cum vrei...
Mihai a cumpărat flori și o sticlă cu vin bun și a ajuns la ușa Minei.
A sunat și, după ce a văzut lucind un ochi în vizor, ușa s-a deschis și Jeni, cu față zâmbitoare, l-a invitat:
-Poftiți, domnul „cenaclu”.
Jeni avea deja un ascendent asupra lui. Mihai căuta să se reculeagă și să fie apt să-i povestească ce s-a întâmplat între el și fiica ei.
A intrat în sufragerie și a rămas șocat. Era același aranjament, cu două rânduri de tacâmuri și lumânări noi.
A oferit florile și sticla cu vin.
-Fumezi, Mihai? Sper că nu te superi că îți spun pe nume, te rog spune-mi Jeni.
-Nu mă deranjează, poți să-mi spui pe nume.
-Un coniac, o cafea?
-Sunt cu mașina.
-Chiar vrei să pleci așa curând?
Apoi a continuat cu o voce alintată, ca de fetiță:
-Nu fii rău! Și așa mă plictisesc că nu am cu cine scoate o vorbă. Știi, soțul meu este plecat la specializare.
-Știu, mi-a spus Mina.
-Relaxează-te, ești bărbat în toată firea, sau te temi de o biată femeie?
Ce situație penibilă! Amândouă, mamă și fiică, au recurs la strategii asemănătoare, pentru același scop. Până și aranjamentul de pe masă era același. Mihai se întreba dacă Mina o fi copiat-o pe Jeni? Se întreba ce atitudini a preluat de la o mamă care era mai mult singură.
Brusc, și-a luat inima-n dinți și i-a spus:
-Știi, Jeni, eu am mai fost aici, la voi în casă.
-Mă gândeam eu. Nu-i scapă nimic, scorpiei ăleia mici, seamă-nă cu mama ei. Ce naște din pisică șoareci mănâncă! Și, cum a fost? Știe să facă sex?
-Nu s-a întâmplat nimic între noi, Jeni!
-Nu te cred. A știut să ne vrăjească să plecăm de acasă și eu am bănuit de ce... Ați avut timp și toată casa la dipoziție. Am găsit sticla de șampanie, goală, lângă pat, și paharele, nespălatre, în chiuvetă.
Sau poate tu ai o altă orientare sexuală?
-Nu, Jeni, sunt un bărbat normal.
-Să nu îmi spui că ai refuzat-o! Ar fi fost o jignire fără seamăn!
-Și da, și nu, cum să-ți spun...nu s-a petrecut un act sexual propriu zis.
-Să nu îmi spui că s-a rezumat la o simplă felație.
-Jeni!!! Opreșete-te! Fiica ta este fecioară și pe deasupra și neinițiată.
A urmat o clipă de uluială, de descumpănire din partea ei.
-Nu este adevărat! Mă minți! La anii ei, eu nu mai eram fecioară de multă vreme.
-Jeni, fata asta suferă de acest complex. A dorit să o facă cu mine. Am lăsat-o să se îmbete și am făcut în așa fel să creadă că actul s-a consumat.
Jeni a început să râdă în hohote,
-Ești nebun! Ești diabolic! Am auzit-o cum îi spunea unei colege, la telefon, cât de tare ești.
-Și de aceea m-ai invitat aici?
-Poate...
Jocul acesta de-a seducția și de-a refuzul începuse să îl agaseze. Era vorba de un copil care nu găsea un sprijin adecvat la mama lui. Jeni era atât de montată și surexcitată încât nu era capabilă să se concentreze pe problemele fiicei ei. În fond era o femeie frumoasă, dornică, iar el nu era un ascet. Ea s-a apropiat mai mult de Mihai și lăsând capul pe o parte a lăsat un curent de aer cald să se strecoare dintre buzele ei în urechea lui.
Mihai a prins-o de mijloc și ea l-a cuprins cu totul. El a făcut un sex demonstartiv, folosindu-și toate calitățile și toate abilitățile, care rămăseseră latente, de când se însurase.
După toată acea descătușare, Jeni a redevenit razonabilă și aptă de a purta o discuție serioasă.
-Mihai, dacă lucrurile stau așa, și văd că ții la fetița mea, rămâi prietenul și confidentul ei și ajut-o să depășească aceste bâjbâieli.
-Să înțeleg că dorești să fac sex cu ea?
-Dacă vrei, este problema ta. Doresc pentru ea un prieten care să mă ajute să-mi recapăt fiica și un bărbat echilibrat care să o educe și sexual.
-E greu! Probabil că ai comis destule greșeli și Mina știe! În plus de asta privitor a sex, ar fi bine să știi că am trecut de vârsta la care trăgeam câte o linie.
Acum ascendentul era de partea lui.
-Te rog, du-te și îmbracă-te decent, strânge masa și apoi vorbim.
-Mina vine mult mai târziu...
-Va veni mult mai devreme, îți spun sigur!
Ascultătoare, Jeni s-a schimbat de haine, a strâns masa, a aranjat patul, și a făcut cafea.
-Te rog să mai pui o ceașcă și mai adu o scrumieră.
-Mai vine cineva?
-Vine Mina. Probabil va dori și o țigare la cafea.
-Credeam că asta cu fumatul este doar o prosteală. Chiar fumează serios?
Jeni lăsase cheia în ușă și pusese și lanțul. Soneria a început să urle, prelung.