agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-23 | |
MEANDRE 32- adulter acceptat
Indiferent de cum aveau să se deruleze evenimentele în relaÈ›ia cu Mihaela, Mihai se hotărâse clar că nu se mai putea continua acea căsnicie. Poate în sufletul lui mai avea o mică rezervă dar aÈ™tepta semne È™i din partea ei. Poate că-È™i căuta justificări pentru acele escapade cu diverse femei, poate că nesiguranÈ›a obÈ›inerii încredințării de către instanță a Florentinei îl mai È›inea. Mihai a hotărât să vândă maÈ™ina „ca să nu avem ce împărÈ›i la divorÈ›, mai ales că ea nu m-a sprijinit financiar nici o dată de când am fost trecut în rezervă....fiecare cu banii lui....dar pe vremea când eu aveam venituri mai mari nu s-a pus problema tot aÈ™a... „ A doua zi de dimineață s-a întâlnit cu Ana È™i ea a reluat discuÈ›ia: -Ca să vezi dacă te poÈ›i acomoda cu viaÈ›a în Germania de ce nu vii pe la mine pe acasă? Ai să o cunoÈ™ti È™i pe mama, ai să vezi cum trăiesc È™i muncesc nemÈ›ii... pe lângă asta, până înveÈ›i limba mama È™i un unchi „de dincolo„ ne vor ajuta material cu „gutes Geld“, adică mărci vest. Dintr-o izbucnire de orgoliu Mihai a răspuns: -Eu nu trăiesc din pomana nimănui. Dacă nu sunt banii noÈ™trii este o mare problemă. Orice ajutor îmi va părea o modalitate È™i o posibilitate a altora să aibă un motiv să-mi controleze hotărârile. -Bine. Tu ai dreptate È™i eu am liniÈ™te aÈ™a că să facem primul pas. Vino în Germania în excursie! Mihai, ca să nu-È™i găsească alte scuze, È™tiind din folclorul militar că foÈ™tii ofiÈ›eri nu pot părăsi È›ara timp de cinci ani de la trecerea în rezervă, a depus o cerere pentru obÈ›inerea paÈ™aportului, cu viză cu tot, pentru Ungaria, Cehoslovacia, Germania È™i a rămas să aÈ™tepte negaÈ›ia. Pe drumul spre casă a trecut pe lângă oficiul CEC È™i în maÈ™ină a izbucnit parfumul acela discret È™i atrăgător, parfum care purta personalitatea celei care din gesturi È™i priviri promitea mai multe decât dorea să ofere. Părea o provocare a vânătorului È™i mai ales pentru faptul că Mihai intrase din nou în acea perioadă adolescentină a „răbojului masculin„. A întors maÈ™ina până la o florărie, a cerut un buchet cu cinci trandafiri albi din care, cel din mijloc, roÈ™u È™i cu o corolă aproape cilindrică, prelungă. A oprit în față la oficiul CEC, a ascuns buchetul la spate È™i s-a apropiat de ghiÈ™eu: -Sărutmâna! AÈ™ dori un timbru de economii pentru copii. Privirea maroniu-verzuie parcă emitea aburi seducători de cafea aromată. -Sigur că vă servesc, bună ziua. Ce mai face Florentina? -Bine. MulÈ›umesc de întrebare-a răspuns el în clipa în care a întins buchetul prin ghiÈ™eu. Precursorul unui răsărit de vară s-a ivit în obrajii catifelaÈ›i. DomniÈ™oara s-a ridicat de pe scaun È™i a ieÈ™it, cu buchetul în mână, în faÈ›a ghiÈ™eului. -SunteÈ›i galant dar nu trebuia să vă deranjaÈ›i. Eu îmi fac numai atribuÈ›iile de serviciu. -Florile sunt pentru domniÈ™oara Florentina, nu pentru tovarășa Georgescu. Chipul frumos al femeii s-a cufundat între flori È™i parfumul ei a căpătat o nouă conotaÈ›ie după interferanÈ›a parfumului de trandafir. Degetele lungi È™i îngrijite au cuprins în palma îngrijită ce se închidea ca o mângâiere în jurul trandafirului. Gestul părea o adulatie falică, mai ales că mângâierea a avut câteva miÈ™cări de mângâiere pe verticală a florii. Privirile celor doi s-au intersectat lăsând să se întrevadă, pentru o clipă, o eventuală continuare È™i ea, cu un gest aparent nevinovat, l-a sărutat pe obraz. Mihai a cumpărat timbrul solicitat, a sărutat mâna domniÈ™oarei È™i din ușă, înainte de plecare, cu o miÈ™care studiată s-a oprit de parcă ar fi fost o ideie spontană, privind programul afiÈ™at: -Dacă m-aÈ™ nimeri, din întâmplare, la sfârÈ™itul programului prim preajmă aÈ™ putea să vă invit la o cafea? -Femeia la privit câteva secunde în ochi È™i a răspuns, flirtând: -De ce nu? Nu mi se poate întâmpla nimic rău în prezenÈ›a unui bărbat educat È™i mai ales într-un spaÈ›iu pubic. Chiar dacă m-ar vedea soÈ›ul meu nu ar putea să-mi reproÈ™eze nimic. -Mihai, uÈ™or surprins de vestea că ea este căsătorită, a ieÈ™it în stradă. S-a hotărât să meargă acasă să spele ceva la maÈ™ina albalux 3. Mai întâi a spălat lucrurile Florentinei apoi pe ale lui. A urcat la uscătoria de deasupra ultimului etaj, le-a întins È™i a coborât. Când descuia uÈ™a a auzit telefonul sunând insistent. A lăsat ligheanul pe frigiderul din hol È™i s-a repezit la telefon. -Alo, dragule, poÈ›i veni pe la mine la cămin?Am veÈ™ti È™i nu pot să È›i le spun la telefon. Mihai a mers în Regie È™i a urcat la Ana în cameră. -Am venit! -Astăzi vine fratele meu Uli, azi sau mâine dimineață. Vine din Germania, cu Trabantul. -De ce vine Uli? Nu puteai să pleci cu trenul? -Ba da dar pe drumul spre casă ne vom opri prin Ungaria să vedem cum se poate trece mai uÈ™or în Austria. El nu vrea să fugă dar eu vreau să trăiesc cu tine în Germania Federală... De la noi nu se poate fugi pentru că te împuÈ™că grănicerii. -Și de ce să nu trăim în Germania Democrată? -Dincolo este o adevărată democraÈ›ie. Em un unchi, frate al tatei, care este mare fabricant de ciocolată È™i mai are È™i câteva hoteluri. Ne-ar ajuta foarte mult pentru primii paÈ™i. -Cu un ciocănit discret a pătruns pe ușă un bărbat roÈ™covan, destul de scund, ca apoi să ocupe tot cadrul uÈ™ii. A început să sporovăie cu Ana într-o limbă germană rostită rapid din care în ureche îi rămâneau lui Mihai nenumăratele consoane. Ana le-a făcut cunoÈ™tință È™i Maihai a văzut cum ar putea arăta un virtual cumnat. Era dezamăgit de limba aceea străină È™i dură. După câteva cuvinte stângace Mihai i-a lăsat să vorbească în tihnă È™i la plecare ea i-a spus că a doua zi va pleca. Și-a privit ceasul È™i a văzut că ar cam fi vremea să o aÈ™tepte pe Florentina cea mare la ieÈ™ire. A mai cumpărat un trandafir roÈ™u, identic cu celălalt, È™i se plimba aproape ostentativ prin faÈ›a ghiÈ™eului. Tânăra femeie a ieÈ™it cu un aer vesel. -Unde îți sunt florile? -Doar nu doreai să le duc acasă? Ce i-aÈ™ fi spus lui Traian, să-i spun că un domn cuceritor îmi dă târcoale? Trandafirul unicat a fost oferit cu galanterie. Femeia l-a sărutat pe obraz drept mulÈ›umire apoi privindu-l pieziÈ™ în ochi a sărutat trandafirul cu buzele întredeschise aproape cuprinzându-l între buzele tremurânde. Gestul părea o provocare evidentă. Nu putea fi doar un gest întâmplător acea simulare... S-auapropiat de maÈ™ină È™i el, cu un gest galant, i-a deschis portiera. După cum a urcat È™i s-a aÈ™ezat Florentina părea obiÈ™nită cu mersul cu maÈ™ina. -AveÈ›i maÈ™ină, nu? -Dacă azi un pilot nu-È™i permită să aibă maÈ™ină atunci ce È™i-ar permite? -SoÈ›ul tău este pilot? -Da! Este mai rău ca marinarii. Statul ăsta îi munceÈ™te ca pe sclavi. ÃŽi închiriază pentru diferitele companii aeriene din lume È™i contractelesunt lungi, răstimp în care ei stau departe de casă, sunt poate prea lungi. S-au oprit la o cofetărie cu terasă din apropierea parcului MoghioroÈ™. OspătăriÈ›a, cu un È™orÈ›uleÈ› minuscul, grena, a apărut È™i cu discreÈ›ie a preluat comanda. -Două cafele È™i două sitronade, vă rog. Apoi adresându-se Florentinei: -DomnuiÈ™oara nu serveÈ™te È™i o prăjitură? -Crezi că nu am suficientă dulceață? Tot acest flirt îl determina să creadă că fructul era aproape copt, surprinzător de rapid. El nu fusese, nici copil È™i nici ca adolescent, un „frumos„ dar trebuise să compenseze printr-un dialog viu în spatele căruia apărea un bărbat educat È™i citit. DorinÈ›a de lectură o avea din fragedă pruncie dar cărÈ›i „serioase „ citise abia pe la 14 ani. Dorise să citească pe Kant dar volumul nu a vrut să-l parcurgă È™i atât ci să È™i priceapă ce citeÈ™te. Erau atât de multe referiri la alÈ›i filozofi din diverse perioade încât el a întrerupt lectura, a citit cărÈ›ile autorilor la care se făcea referire È™i tot aÈ™a. După circa È™ase luni a terminat cartea dar măcar putea susÈ›ine o discuÈ›ie pe temă. Ea îl privea zâmbind, cu o uÈ™oară undă de tristeÈ›e în privire. El, plin de solicitudine a întrebat-o ce are, în timp ce se gândea dacă nu ar fi prea rapidă o invitaÈ›ie la el acasă. Ea l-a privit stăruitor apoi, în timp ce sorbea din cafea, privindu-l în ochi pe deasupra ceÈ™tii l-a surprins cu o întrebare: -Când declanÈ™ezi atacul? Când ai să-mi propui să facem dragoste? El, uluit a rămas fără glas. Ea a continuat. -Știi, avem o căsnicie destul de lungă, avem È™i un băieÈ›el dar am avut o înÈ›elegere care consta în faptul că aventurile lui să nu se intersecteze cu viaÈ›a mea. Eu i-am fost fidelă dar acum câteva zile un coleg de-al lui, căsătorit cu o colegă navigator de sol, a venit È™i m-a rugat să-i salvez căsnicia. M-a rugat să-l determin s-o lase în pace pe soÈ›ia lui. Am avut o discuÈ›ie aprinsă cu Traian È™i înainte de a pleca pe o cursă de Berlin m-a jignit profund: -Ce, È›i-am pus eu kilometraj sau centură de castitate? Puteai să o faci È™i tu fără să È™tiu nimic. -L-am ameninÈ›at că voi egala scorul dar el a devenit atent È™i a conchis: -Nu pot să mă supăr dacă vei avea o aventură pasageră. Eu o voi rupe cu femeia aia dar tu, după ce îți liniÈ™teÈ™ti orgoliul să redevii soÈ›ia iubitoare care ai fost până acum! -Și-a făcut bagajul È™i a plecat în cursă aÈ™a că am „verde „. Mihai era surprins È™i se simÈ›ea prost, simÈ›ea că ar putea fi folosit, lucru care îi strica plăcerea celui are cucereÈ™te o redută! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate