agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-01 | |
Câtă disperare! Cât non sens! Masa este între noi, masa din lemn masiv, veche de cincizeci de ani, privirea lui pierdută, absentă, știu, cred că știu ce gândește acest bătrân de nouăzeci de ani... în stânga mea, în dreapta lui, pe canapeaua veche, dar trainică, este ea, fata cea tânără din povestea mea, mamă a trei băieți, doi în viață, unul fiind eu, cu o demnitate incredibilă a suferinței fizice, cardiace mai ales, după peregrinări la cei mai tari cardiologi clujeni, înțelegând semnificația ascunsă a multiplelor rețete și scrisori medicale, trăiește de parcă ar avea tot timpul din lume. Avea de înghițit, după periplul clujean, douăsprezece pastile în fiecare dimineață. Analizându-și cu precizie aproape ipohondrică reacțiile, le-a redus la opt, eliminându-le pe cele care îi provocau suferințe suplimentare, acute. De fapt eu nu știu ce gândește, cum așteaptă viitorul, dar, știindu-i viața, trăind 55 de ani în preajma ei, îi descopăr o seninătate pe care nu i-am știut-o, deși vorbește mult de suferințele ei, nu se teme de nimic, povestește orice, povestește de bolile ei, apoi iarăși povestește orice, citește demonstrativ din biblie, cere ascultare când simte că se pierde interesul, el, tatăl meu, căci de ei este vorba în această poveste a două vieți, nu spune nimic, așteaptă cu privirea pierdută să termine de citit din Cartea Sfântă, apoi îi mai spun de Ponta, de Iohannis, de Predoiu, de toți zâmbitorii de campanie afișați pe corturile ce promit bunăstare, asta pentru că, după ce am cules două kg de ciuperci de pe fânațul de langă mălăiștea lor, am trecut în revistă, la întoarcere, toți sfătoșii înscrisi în campania electorală din 2014. Doar pașii și gândurile le sunt mai încete, inimile sunt la fel de vii, ochii mor primii, își pierd strălucirea, se încețoșează, devin imobili, nici tristețea din inimă nu mai răzbate din ei, inexpresivi și suferinzi, trădează doar teamă, teama de marea trecere, dorința nu trece de iris, rămâne în inimă, îmbătrânită și ea, dar nu la fel ca ochii. Eu, mai mult decât altcineva, le văd tristețea de dincolo de iris.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate