Eram pe stradă, absorbit de citirea unui sms, când mi s-a cerut politicos un foc de către un domn semi-boschetar de nu contează ce etnie. Credeam că-mi cere o țigară, așa că i-am răspuns fără să gândesc prea mult că n-am să-i dau.
Pe scurt, i-am spus că n-am să-i dau foc... cu o țigară aprinsă în mână.
Domnul nici una, nici două, a scos din buzunar un cuțitaș foarte mic. Cred că era cuțitaș, poate era pix. Era foarte mic!
Recunosc că atunci când văd un obiect contondent în mâna unei persoane care mă înjură, primul instinct nu e să mă iau la bătaie, ci să fug. Și în timp ce fugeam eu cu spatele, dar, foarte important, cu fața la cuțit... m-a izbit ridicolul situației.
El era scund și bondoc. Cuțitașul din mâna lui îl puteai observa doar dacă te uitai atent. Eu eram cu un cap jumate mai înalt. Și alergam ca un cocostârc. Gesticulam cu țigara aprinsă și îl mângâiam încontinuu cu înjurături și amenințări tot mai violente. Asta după ce la început l-am întrebat politicos de vreo trei ori dacă e nebun. Niciun răspuns.
Totul s-a oprit la insistențele unui amic de-al cuțitașului. Amicul nu era semi-boschetar, era boschetar cu acte.
Restul drumului am râs. Deloc isteric, chiar a fost foarte amuzant totul privind retrospectiv. Și poate că nu e de râs. Am avut confruntări stradale de mai multe ori decât îmi place să-mi amintesc. Dar niciodată pentru că nu am dat un foc când mi s-a cerut.
Trebuia să-I dau foc? Cu siguranță. Dar nu aveam benzină la mine, am gândit retrospectiv, cam o jumătate de oră mai târziu, când lacrimile de râs au secat. Când deja eram cuprins de furie.
Cum se poate așa ceva? Să fii atacat cu un cuțit în plină stradă?! Da, ok, era un cuțit mic, dar vă dați seama ce spune asta despre societatea noastră?! Dacă era un cuțit în toată regula? Dacă era o sabie ninja? Chiar și o săbiuță ninja sună periculos. Dar dacă era un AK-74!? Sau vestă sinucigașă?
A, că puteam să-i dau foc pur și simplu. De la țigară la țigară. Ideea asta mi-a venit mult mai târziu. Eram prea speriat de cuțitaș. Și în plus, să dai foc de la țigară la țigară cuiva cu tenul măsliniu care arată ca un boschetar periculos și care are un cuțit în mână, același cu care vroia să te sperie mai devreme... Nu. Era prea mult.
Așa că am fugit. Am fugit. Și nu i-am mai dat niciun foc. Am fost doar un Prometeu aiurit și, în final, gonit. Nimic de râs aici.