Prima dată când a sunat la ușă a fost ca să ceară un pic de sare. Ar fi trebuit să-i spun că nu-i dau dar n-am fost în stare să anticipez pericolul. Nu după mult timp a venit să ceară și mai mult: câteva frunze de dafin, baterii pentru ceasul deșteptător, o pungă de orez, o cravată înflorată, apă distilată pentru fierul de călcat și alte nimicuri. L-am ajutat de fiecare dată. Eroarea mea supremă a fost să-l las să vadă un meci de fotbal la noi în sufragerie, cică îi tăiaseră cablul. Și nici s-o pupe pe nevastă-mea n-ar fi trebuit să-l las. Acum doarme în patul meu matrimonial. Cu ea. Deocamdată nu vreau să mă sinucid, încă mi se permite să dorm în balcon. Iubesc oamenii buni, ei mă țin în viață cu inima lor mare.