În timp ce aștepta în salonul de primire al bordelului, Sofia se gândea la ora târzie și dacă va mai avea noroc de vreun client. Îi trebuiau bani. Începuse să-i placă meseria, regreta oarecum că-și irosise anii tinereții izolându-se pe motive religioase și trăind fără plăceri, fără bani. O trezi din nostalgie vocea patroanei la interfon, care o anunța că e așteptată de un client în camera numărul patru, cea destinată clienților cu bani și cu pofte perverse. Sofia se ridică, își netezi jupa roșie de mătase, își puse pantofii de lac cu toc amețitor, își drese sutienul, își luă setul de bice și cătușe și urcă spre budoar. Deschise și văzu spatele unui domn care-i rezultă familiar. Îl salută, făcându-l să se întoarcă. Ah... Preafericitule! Dumneavoastră aici? Bună seara, măicuță Sofia! Dar dumneavostră... aici?