agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-02-16 | | Înscris în bibliotecă de Necula Florin Danut
Înainte nu putea fi decît un peisaj negînd înscrierea în orizonturi cunoscute, și femeia care se voise bătută de Radu Zăvoianu întrebă:
- Unde mergem? Unde continuăm petrecerea? Ed o îngropă cu obrazul în blana lui de castor și strigă: - Fluture nemernic, unde ne duci? Iar Tudor Fluture, lăsîndu-se pe vine, ca să le arate prin ușa bisericii orașul cutremurat de viscol, îi trecu întrebarea lui Ramințki: - Unde vă duc, mă? Ramințki ieși în pronaos, răsuflă adînc și adună în boabele de vin ale ochilor orașul atacat vehement de zăpezi în nemărginirile-i subțiri, ciudate, ireale și prudente. Și, fără nici o ezitare sau sacrificiu, ieși din timpul amputat. - Mergem la ”Maria Viscolita”. Acolo unde se strîng întristații copii ai drumului spre Nord. - Evohé ! strigă Radu Zăvoianu. Apoi, predînd strigătul lui Ed și femeilor – ”ea este, acum , tot mai departe și de mine și de el” -, începu să fredoneze cu jumătate de voce: Ploaia s-a stins. Ridică brațul și lasă curcubeul... Tudor Fluture strînse hățurile și opri; o patrulă le barase drumul. - Ce-i aiureala asta? întrebă răgușit, șeful patrulei. - O biserică de gheață. - Asta o văd, nu sunt orb. Mă interesează să știu la ce vă folosește? - Provizie pentru la vară, zise Ramințki. La vară o tocăm mărunt și-o răsturnăm în paharele cu whisky. - Jos! ordonă șeful patrulei. Caii se rechiziționează pentru deszăpezirea orașului. Radu Zăvoianu scoase capul între Ramințki și Tudor Fluture. - Hei, se răsti el, feriți drumul! Ia te uită ce mari comandanți! Hai, luați-vă mutrele le subțioară și călătorie sprîncenată. - Cine sunteți voi? întrebă ofițerul, scupînd țigara ce-i încălzea gura. - Noi, strigă Ed de lîngă altar, suntem frumoșii nebuni ai marilor orașe. Și nu vă dăm nici un cal!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate