agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 861 .



parmenul auriu
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanip ]

2016-03-18  |     | 



Ulița ei se deschide-n șosea ca un Y. Cineva, cândva, în unghiul răsfrânt a sădit un parmen auriu.
Singur și neîngrădit poate de-aceea era respectat de copii.Ne urcam în el și-l scuturam să-i mâncăm poamele fără griji, nimeni nu ne spunea nimic...
Astă-toamnă, târziu, în una din rarele reveniri, l-am găsit desfrunzit, solemn și tăcut, pentru mine anume parcă păstrând, pe-o creangă, sus, un măr rotund și bălai îmbujorat lucind în soarele blând parcă strigând: vino și mușcă-mi cu lăcomie de dinți,cât nu dă înghețul, pulpa mea aromată hai vino, te-așteaptă...
Imaginea cu mine suit în copac, privit de copiii venind de la școală arătându-mă cu degetul și râzând de unchiașul țicnit, m-a făcut să zâmbesc.
Mi-am amintit de primăvara aceea când ea a înflorit odată cu el de-am amețit așa de tare încât mereu greșeam, ocolind pe ulița ei, drumul spre școală...
Da, a crescut prea sus, la ea n-am ajuns și nici alții...
Viața ne-a dus pe alte drumuri, pe alte cărări. Mai aflam vești despre ea. Pe cât de frumoasă era pe-atât de ambițioasă. A ajuns profesoară de facultate în orașul cel mare, doctor în științe, decan...
Ultima oară am văzut-o în cimitir la pomenirea morților înconjurată de frați și nepoți. Prezență sobră,distinsă, se vedea cât colo că-i o persoană cu ștaif. Încă se puteau citi pe chip urmele unei frumuseți debordante. Mi-a zâmbit făcându-mi cu mâna când privirile ni s-au întâlnit. Mi-am zis că merg să-i vorbesc dar preotul a ajuns cu veșnica lui pomenire și... prilejul s-a dus...
Ieri am trecut iar pe lângă parmenul nostru auriu. Pe creangă, sus, un putregai închircit încă rezistă în legănare de vânt.Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu un frate al ei...
Singură și bolnavă,cu diplome, titluri și cu numai de ea știut cât amar de regrete, își trăieste apusul într-un azil...

E iar primăvară și-o altă minune de fată va înflori odată cu mărul, și-un alt puștan poate va ameți de uimire...




.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!