agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-22 | |
"- Vând emoții", mi-ai spus, când ne-am reîntâlnit după ani de peregrinari, și ai râs. Un râs scurt, cald, prietenesc care nu avea nimic de-a face cu negustoria.
"La kilogram sau la bucată?", te-am întrebat doar în sinea mea, cu simpatie voioasă, și ți-am zâmbit dezarmată. Apoi, în timp ce sporovăiam în fața standului tau cu emoții mirosind a scorțișoară și ghimbir, situat în aripa cu produse de lux, mi-ai explicat că emoții ieftine se găsesc pe toate drumurile, însă pe acelea le uiți aproape imediat după ce le-ai cumpărat. - Eu vând emoții cu cârlig, emoții care ți se agață de suflet. Emoții pentru oameni care își dau seama că ne petrecem 90% din viață fiind de fapt invizibili pentru cei din jurul nostru. Nu știu când si cum, am cumpărat și eu câteva emoții-trufe. "Sunt scumpe, deh, cine își permite, își permite" și "Păi de asta are ea nevoie? Chiar nu sunt alte prioritați?", am auzit în spatele meu comentariile câtorva gură-cască și atunci mi-am dat seama că dialogul nostru era ascultat cu atenție și de alții aflați în trecere. M-am rușinat puțin, pentru că nu am obiceiul să mă expun și nici nu fac paradă de ce am, așa că mi-am luat punguța cu emoții de lux, frumos ambalate, și am plecat spre casă. "Dar de termen de garanție ați întrebat? Cât sunt valabile emoțiile astea?", m-a oprit un domn care chiar părea sincer interesat de emoțiile-trufă. "Se oferă și service? Dacă ajungeți acasă și observați că emoțiile nu funcționează, ce faceți?", m-a întrebat același domn, sădindu-mi de data asta definitiv un sâmbure de îndoială în suflet. I-am dat dreptate. Acum am într-o punguță câteva emoții de lux, despre al căror termen de valabilitate nu știu nimic și cu care până la urmă nu știu ce să fac, cum să le drămuiesc și mai ales, nu știu pentru cât timp îmi vor ajunge. Categoric, emoțiile ieftine nu mă tentează. Dar oare emoțiile trufă chiar mi se potrivesc mai bine? Până la urma, tot invizibili rămânem pentru cei din jur, în 80-90% din timp. Cu siguranță, dacă m-aș fi lăsat condusă de rațiune, ar fi trebuit să îmi dau seama că emoțiile-trufă nu ar trebui cumpărate sub impulsul emoției.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate