agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3837 .



Sonia cu accent grav și hiat (2)
proză [ ]
În paradis

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2016-05-29  |     | 



Pe atunci timpul era tot una cu eternitatea. Ceasurile, simple jucării ticăitoare. Nimic serios. Un fel de greieri de alcov. Invenția adultului supralicitându-și imaginația. De asta le tot scotea bateriile. Le monta la loc asemenea unor păpuși de duzină. Fără complexe de vinovăție. Fără nicio ezitare în a repeta gestul ori de câte ori curiozitatea o împingea. Și era o adevărată provocare pentru că Bunicii aveau cel puțin zece astfel de jucării (neîndoielnic, „un hobby aparte de Bunici”).
Pe atunci nu exista nicio diferență între oameni și îngeri. Cerul nu era decât un alt oraș mai mare. Unul cu felinare, rețele complexe și multă turtă dulce. Ajungeai la el luând tramvaiul de la prima verticală. Cu o simplă pocnire din degete, o dorință sau numai desenându-l.
Și ce bucurie mai mare decât aceea de a-ți încredința ființa pojghiței calde de gheață, adusă anume de Crăiasa Zăpezii în ograda fermecată a Bunicilor? Ce altă minune decât sania din lemn cu tălpi lucioase și gânduri năstrușnice? Poate doar miracolul pâinii pe care Bunica o zămislea din câte un sâmbure de adevăr ca un prestidigitator perfect: pufoasă, rotundă, nesfârșită...
Copacii de pe bluza Mamei creșteau din dreptul inimii. Sfârșeau undeva în cer. Sonia îi urmărea cu gândul până îi pierdea. Nu o cuprindea niciodată vertijul. Erau copacii Mamei. Nu avea de ce să se teamă. Doar devenea în creștetele lor.
În spatele grădinii, o altă grădină... După un cer, alt cer...
Bunica o striga. Cu intonația-i inconfundabilă. Cu regulile ei poetico-prozodice cumva sacre. Instituia legătura strașnică dintre semn și referent. Ea venea într-un suflet. În pantofii negri din lac, purtându-și asemenea unei prințese coronița-diademă. Trandafirii roșii îi mângâiau umbra. În mireasma lor, Sonia intra și ieșea din timp ca pe ușa favorită.
Cuvintele erau muzica preferată. Nu cunoștea încă notele. Pe atunci, gravitatea și discontinuitățile se rezolvau pe furiș, aproape instinctual. Era convinsă că S vine de la soare, O de la oraș, N de la ninsoare, I de la iarnă, A de la aripă... Nimic mai simplu! Nimic mai adevărat! Un puzzle neperisabil cu o fetiță înaripată într-un oraș al iernii în care ninsoarea cădea odată cu soarele... fără nicio reacție adversă...




.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!