Meandre 59- minerul înainte de „ șut“

Larisa, iată că ai coleg un ofițer!
Mihai a ieșit val-vârtej din birou și nu s-a oprit până acasă. A scos din șifonier costumul lui de ofițer și l-a îmbrăcat. Pantofii maron păreau coșcoviți de nepurtare dar Mihai nu a băgat în seamă. A ieșit pe ușă, s-a oprit la frizer și s-a tuns regulamentar.
Stătea în picioare în autobuz și din când în când își privea cu colțul ochiului gradele așezate pe epoletul cu insemne mov.
Drumul până la liceu l-a făcut aproape în fugă, a intrat pe ușă și Larisa, când l-a văzut, s-a ridicat în picioare și l-a sărutat pe ambii obraji după un strigăt puternic de “ura.!“
Mihai s-a așezat la birou și nu se îndura să-și scoată șapca. A așezat chipiul cu grijă pe birou, cu emblema îndreptată spre ușă.
Cu o mișcare largă directoarea a dat ușa de perete.
-Dumneavoastră cine sunteți? L-a întrebat ea pe Mihai, nerecunoscându-l.
-Sărutmâna, doamnă, sunt eu, Mihăilescu.
-Ce este cu tot circul ăsta?Ce aici e bal mascat, carnaval? Ieșiți afară din liceu și îmbrăcați-vă decent!
-Doamnă, hainele armatei române nu sunt haine de carnaval și este ținuta mea militară.
-O fi fost vreodată dar acum nu mai sunteți militar...
-Ba da! Pe lângă faptul că eu voi fi militar până mor vă anunț că de la începutul acestei luni am redevenit ofițer activ.
-Eu nu aprob așa că vă rog să ieșiți afară! Nu mi-a cerut nimeni permisiunea să vă îmbrace în haina militară!
-Doamnă, pe dumneavoastră nu v-a întrebat nimeni că nu avea motiv. Credeți că aliotmanul se-mpiedică de-un ciot? Sunteți o biată directoare de școală care are impresia că e buricul pământului! Niciodată un ministru al apărării nu va cere aprobarea de la o anonimă de directoare de liceu. Cine sunteți dumneavoastră în sistemul național de apărare?
Directoarea a ieșit trântind ușa cu putere și vociferând
După circa o jumătate de oră secretara i-a înmânat lui Mihai o decizie de retrogradare și încadrare a lui pe post de merceolog.
„Și ce, o să cobor la mintea prostului? Aștept să-mi vină ordinul de reactivare scris, îmi fac lichidarea și o dau dracului de proastă „.
Rând pe rând intrau profesori, maiștri, elevi să-l felicite.
Mina a intrat pe ușă și s-a oprit în prag:
-Întotdeauna ați arătat bine dar acum arătați excelent.
Mina a salutat-o pe Larisa și a dispărut pe ușă.
-Măi șefule, ai provocat valuri mari. Acum să te ții gagici pe capul tău! Doamnei Mariana i-ai spus?
-Nu! Nu i-am spus nimic. Vreau să-i fac o surpriză când ajunge acasă. Sunt tentat să o aștept când iese de la muncă dar mai bine pregătesc un cadru festiv acasă.
Ajuns la domiciliu Mihai și-a scos hainele, le-a călcat cu grijă, le-a așezat pe cuier la vedere. Apoi și-a periat șapca, și-a lustruit pantofii și s-a apucat să pregătească masa pentru doi.
Lumânări, șampanie, aperitive, o fiptură la cuptor cu garnitură asortată, ceva cartofi prăjiți.
Totul era aproape gata. Mihai era cu urechea pe ușa de la lift și a oprit aparatul de radio care i se părea că este cu sonorul prea tare.S-a auzit ușa la lift și pașii care se apropiau. Mihai și-a pus vestonul și șapca pe cap și o aștepta.
Bine ai venit! Iată , suntem din nou doi ofițeri activi în familia asta!
După o clipă de uluială Mariana a răbufnit:
-Ai reușit să-i prostești și pe ăștia și iată, un hoț dovedit a reintrat în armată.
Ce putea să spună Mihai? Ce reacție ar fi trebuit să aibă? Tăcea...
„Poate că ministrul apărării avea dreptate , atunci când au intrat femeile militar în armată, să se pronunțe negativ. După ce că aveam destule curve bărbați acum avem și femei. Aveam destui nebuni și fără ele. Să vezi nebunie ce urmează! „
El, cu un aer concesiv a invitat-o:
-Uite, am pregătit masa ca să serbăm evenimentul.
-Serbează tu, eu nu am niciun chef!
Mariana s-a schimbat civil și fără nici o explicație a ieșit pe ușă.
Mihai a aprins lumânările, a deschis sticla cu șampanie și a luat telefonul și a sunat-o pe Floricica.
-Floricel, tata a îmbrăcat iar uniforma. Sunt din nou ofițer activ.
-Bravoooo! Uraaa! Tăticul meu e militar!
Bunica fetei a intervenit la telefon:
-Bravo, domnule, să-ți fie de bine!
Mihai a mâncat în liniște apoi și-a sunat mama și surorile să le dea vestea. Apoi l-a sunat pe tatăl natural:
- Taicule, am pus-o. M-am îmbrăcat înapoi în haine militare.
-Bravo, mă! Nici nu-mi vine să cred. Ești bun de cinste. Acum ce mai zice noru-mea?
- Ce să zică, tată, se bucură și ea, nu?
Euforia trecuse. Singurătatea și grijile îi dădeau din nou târcoale.
A revăzut clipa în care Mariana venise la spital când a fost operat de stomac și-i spusese că ea divorțează și că nu va sta cu un hoț în casă.
„Și dacă mă voi scula pe mulți am să popesc! Zarurile sunt deja aruncate. Divorțul este unica ieșire apoi îmi iau fata și gata! Nu întrevăd nici măcar o portiță de împăcare.„
După câteva ceasuri Mariana a revenit acasă.
- Mariana, nu crezi că ar trebui să clarificăm unele lucruri? Tu crezi că e normal să ducem o așa existență? Nu crezi că ar trebui să ne revedem comportamentul amândoi și să încercăm să refacem viața de cuplu?
-Tu vezi-ți de viața ta! Nu ai ce discuta cu mine.
Soneria a întrerupt această discuție care nu reușea să aducă vreo clarificare, vreo soluție pentru viața de cuplu.
Mihai a ieșit la ușă și a primit o recomandată de la poștaș:
„ Domnului locotenent major Mihăilescu Mihai,
În urma ordinului Ministrului Apărării Naționale raportul dumneavoastră a fost soluționat favorabil. În baza raportului adresat tovarășului Ministru vă aducem la cunoștință că a fost aprobată cererea dumneavoastră de a lucra în economia națională astfel că ați fost repartizat la Brigada 44 Lucrărri Miniere Petroșani, în cadrul Batalionului 440 Minier Lupeni“.
Mihai a întins scrisoarea Marianei. După ce a parcurs-o în fugă, Mariana, pe un ton ridicat i-a spus:
-Ori ai dat șpagă ori li s-a făcut ălora milă de tine. Ce-or fi zis: „ lasă-l bă și pe amețitul ăla. A pătimit destul! Ia să-l ducem noi la mină că și așa, pușcărie nu a făcut! „
Mihai a tăcut din nou și a strâns pumnii. Îi venea să o lovească puternic, cu pumnul strâns, direct în față. Spectrul bărbatului care-și lovește femeia l-a îngrozit. Îl revedea pe bunicul cum își lovea nevestele. „Poate că o fi avut el motive să le lovească dar eu m-am jurat că nu voi lovi o femeie, toate zilele mele.“ Și-a privit cheile strânse în pumn și și-a amintit cum în copilărie îl lovise pe Bebe Moldoveanu cu cheile strânse în pumn...
Bebe, știa cât este de aspru bunicul lui și când îl striga de la balcon era nevoit să ajungă în fuga cea mai mare în casă. Adesea Bebe îl ținea strâns în brațe să nu poată fugi și aproape de fiecare dată Mihai lua bătaie că nu a ajuns rapid. Într-o zi Mihai era în scara blocului și bunicul îl strigase. Bebe se apropiase să-l prindă din nou în brațe dar Mihai, cu un curaj de care nu-l bănuia nimeni în stare, l-a lovit pe Bebe cu putere în barbă, cu cheile strânse în pumn. Bebe a căzut pe niște cărămizi din holul blocului și Mihai a urcat scările în fugă...
Apoi amintirea de pe podul Grant, când el avea o prietenă din Giulești și când se ducea într-o seară să o conducă acasă. Gașca din Giulești accepta cu greu faptul că unul din Grivița are o prietenă de la ei din cartier și l-a așteptat pe pod cu intenția evidentă să-l bată.
Grupul compact nu permitea trecerea și era evidentă intenția. Mihai, temător , a privit grupul și și-a amintit că cea mai bună apărare este atacul. Cel care părea șeful era mai înalt și adoptase o poziție agresivă. Mihai a lăsat fata mai în spate, s-a apropiat de ei și apoi s-a adresat celui mai solid:
-Tu ești șeful?Apoi, fără vreun avertisment a strâns cheile în pumn și l-a lovit cu toată forța în obraz.
Uluiala a fost extremă. În mijlocul grupului uluit s-a creat un culoar prin care Mihai cu fata au pășit nestingherit. Nu a întors capul nici măcar o clipă dar se aștepta oricând să fie lovit din spate. După ce a condus fata, Mihai s-a întors cu tramvaiul pe la gara de Nord, evitând un alt conflict.
Următoarele zile mihai a vândut toate obiectele rămase din călătoria prin Europa. Banii îi erau necesari pentru că până la prima soldă urma să treacă destulă vreme.
Numai inelul lui cu piatră nu l-a mai găsit dar s-a obișnuit cu gândul că nu mai era și gata. „Cum putea dispare de la mama din casă?“
Mihai a dorit să mai stea un timp cu fata așa că, după ce și-a făcut lichidarea la liceu, a adus fata acasă. Gându că nu a rezolvat eventualitatea flagrantuluil-a dus cu gândul să creeze condiția împlinirii lansând zvonul că a doua zi va pleca.
Fata a fost dusă la bunica, mihai și-a făcut bagajele și aștepta ca mariana să-l conducă la gară.
Þi-au luat la revedere acasă și ea a invocat o durere de cap. Ajuns la gară Mihai a lăsat valizele la bagajele de mână și s-a întors.
Înarmat cu binoclul vcu vedere pe timp de noapte și cu receptorul cuplat la dispozitivul plantat în casă a apelat la vecinul din blocul din spate să-l lase să-și supravegheze casa. Vecinulera cel cu care era să se bată când a confundat mașina. Scaunul înalt era așezat în fața ferestrei.
Receptorul i-a adus în cască sunetul telefonului.
-Da. Pui, te aștept. A plecat la Lupeni așa că totul este în ordine.