Aplica de colț pâlpâie înspre zero, imaginile de pe ecran se reduc la o linie neagră tremurândă și televizorul se stinge. Cădere de tensiune îmi zic și mi-i lene să-njur. Mâțele sar de pe picioarele mele și fug. Pe tavanul alb se întrezărește un cerc. De obicei ar trebui să fie două ca rezultat al reminiscențelor de fotoni vagabonzi rămași pe retină. Mă gândesc să nu fie ceva nașpa cu unu din faruri,dar nu, cercul se-ngroașă de parcă varul migrează din centru și văd mirat cum din tavan coboară lin o pâlnie albă și eu mă simt tot mai ușor și-mi place senzația de plutire. Pătura lunecă de pe mine și marginile pâlniei devin o ventuză care mă soarbe.

O parte din mine rămâne mirată, o alta-i cuprinsă-i de frica de-a nu fi aer de-ajuns iar ultima în draci îi vine să râdă zicând că dorm și visez, că sunt un actor într-un film prost și pâlnia e o butaforie.Zâmbesc. E o idee,sunt curios să te văd cum te descurci ca actor. În fond și la urma urmei nu e prima dată când, conștient că visezi lași slobod frâul subconștientului să-și facă de cap,ba mai mult, faci și regie până nu-ți mai convine când dai flit prin voluntară trezire.
În gând mă fac comod și curios ca un spectator las filmul să curgă.

Tipu-n chiloți se uită buimac de jur împrejur în haloul de tulbure lumină. -Unde sunt frate, că nu văd nicăieri nici susul nici josul și totuși sunt pe ceva. E caraghios așa aproape gol scărpinându-și mustața. Scenaristul, îmi zic, ori e prea deștept ori de-a dreptul nebun de are curajul să-nceapă filmul așa. E comedie, e dramă, orice poate fi.
-Alo, e cineva pe-aproape? Un pic mai călduț nu se poate? Îi văd părul de pe picioare zbârlit. -Așa e mai bine, apropo, aș putea să știu ce-i cu mine aici, vă rog. Se-apleacă cu mâna la inimă într-o adâncă reverență. Comedie îmi zic. Hai că te descurci văzându-i moaca de aiurit și chiloții intrați între fese.

Lumina devine din ce în ce tot mai clară și-n stânga încep să se contureze trei protoplasmatici cu-nfățișare aproape umană, mai degrabă trei siluiete neclare. Cea din dreapta de-o jumătate de stat, tuciurie cu capul enorm, cea din stânga portocaliu pal amintind de statuia lui Șiva prin număr de mâini și-n mijloc e unul înalt, bine proporționat cu plete-aurii și fața mereu schimbătoare care îi zice:
-Fii calm, nu ți se-ntâmplă nimic...