agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1434 .



Frunza
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Buduleci ]

2017-06-23  |     | 



O viață mult prea scurtă pentru noi, destul de lungă pentru tine. După o viață de cinci-șase luni te-ai înroșit. Ciudat să roșești la bătrânețe, când ai trecut prin atâtea. Ai scăpat de omizi, viermi și insecte și iată-te bătrână și roșie. Ar trebui acum să căzi, noi asta așteptăm. Să cazi și să călcăm pe tine. Să auzim cum te zdrobești sub talpă sau cum foșnesti cu alte surate la fel de roșii, sau poate galbene sau maro. Știu că nu ai vrea să cazi, dar așa este pe pământ. Dintr-un mugure micuț și fin devii o uscăciune. Și așa uscată cum ești nu vrei să te desprinzi de copacul unde ai stat o viață. Nu vrei, și nu te lași. Tu nu ai mușchi, nici mâini. Vrei să stai acolo sus, să mă vezi pe mine plimbându-mă pe sub crengi, cum îți calc suratele-n picioare, să auzi cum ele plâng în foșnetul produs de atingerea dintre ele. Apoi auzi cum se zdrobesc, ele care au fost așa frumoase verzi, ele care împreună mi-au ținut mie umbră. Într-un târziu, degeaba tu nu vrei, copacul îți dă drumul. Și cazi pe trotuarul anul ăsta asfaltat. Acum stai jos și aștepți. Probabil aștepți femeia care mâine dinimeata , la șase jumate’ te va mătura. Nu se uită dacă trec oameni sau dacă îi lovește peste picioare. Nu se uită dacă îi umple de praf. Ea trebuie să măture. Așa cum tu ai stat liniștită în copac , că ăsta era rolul tău, așa trebuie ea să măture, nu vrea să fie întreruptă. Și așteptând așa cuminte, vine un vânt ușor și cald și te ridică. O Doamne, parcă zâmbești, crezi că te duce înapoi pe ram. Plutești în sus, tot mai sus și mai sus . Uimită te uiți cum ai ajuns mai sus de copac, îl vezi mai mic decât ai fi crezut vreodată că îl vei vedea. Vezi lângă tine ceasul turnului care te uimea cu neobositele rotații. Ai vrea să te prinzi de el. Turnul nu moare, așa ai auzit de la surate. Acum dacă ai avea o rădăcină să te prinzi de el. Dar brusc ești dezamăgită. Vântul nu mai are putere să te țină. Și cazi la fel cum ai căzut lângă copac. Ai visat cu ochii deschiși. Ce vis frumos. S-a dus. Acum aștepți măturătoarea. Eu promit ca mâine să nu te calc. Te voi ocoli ca într-un joc de copii. Probabil voi simți că zbor printre frunze care zboară.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!