agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1267 .



Porțelan intersezonier (2)
proză [ ]
file de jurnal afectiv

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2018-01-02  |     | 



Căutarea unui dincolo de ‘aici și acum’ este, poate, cea mai aprigă preocupare din prezentul meu. A venit Primăvara. Mă trezesc în aceeași toamnă-iarnă, coborându-și temerile pe hornul milenarului paienjeniș labirintic... ‘Și toamna și iarna coboar-amândouă/Și plouă și ninge/Și ninge și plouă...’ Cuvintele cad în dezordine într-un univers stingherit de haosul apocaliptic, de sentimentul târziului, al rarefierii. Câini latră mecanic praful noroit al ulițelor, pe cei care, foarte probabil, nu se vor naște vreodată. Maci își etalează fragilitatea într-un gând... Ai zice că, oricând, oricum, se poate pune de-o poveste... Flori.... flori de trifoi cu miros de rouă,... de... Acasă!! Caut și aștept... Ce chip concret o fi având “(re)găsirea”?! Banca de sub vișini [Care vișini?! Aaaaa...! Ãia din amintire! Aaa! Desigur, tu nu ai amintirile mele, dar crede-mă, crede-mă pe cuvânt!] e mai mult putredă... Sălciile se iau la întrecere în a crește în neorânduială, răpesc, în creșterea păgână, și ultima dâră de lumină spre Casă. Lișteavă! Ploaia a devenit ‘marele obicei’ al împrejurimilor. Trăznit, trupul batrân al castanului, cândva prieten la cataramă cu visurile mele, zace resemnat în rugina acoperișului, prelungind cu propria-i închinăciune smerita-mi îngenunchere spre Înalt. Ceva ca un junghi, ca o pasăre, ca un țipăt își face loc din centrul Curții sub hainele mele, direct în suflet. Am murit și cineva mă ține... – generos, doar sadic?! –... mă ține în viață. Rândunicile-și valsează ritualic fracurile negre în lumina începutului fantomatic de Primăvară. De departe se simte... acel... convoi... Cândva, cineva își dorise o inimă de piatră.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!