agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-12-02 | |
Un nene, cam la 55 de ani, a intrat în biroul meu mototolindu-și șapca între degete, părând cam timid.
-Luați loc! i-am zâmbit eu pentru a-i da curaj. Spuneți ce doleanțe aveți, nu vă sfiiți! -Mulțumesc, spuse el, așezându-se pe un scaun. Mă numesc Scarlat Ion și vreau să vă aduc la cunoștință un furt. -Așa. Despre ce este vorba? -Azi noapte, cineva mi-a furat patru saci de ceapă din podul magaziei mele. Credeți că puteți afla cine este? -Hmm, am mormăit eu, haideți cu mine! L-am dus la cea mai apropiată piață de casa lui și l-am rugat să se uite cu atenție la precupeți. Deodată a sărit ca ars: -Uite, ăla cu geacă albastră este! -Ești sigur, domn Scarlat? -Da, mi-am recunoscut sacii. Au câte o dungă roșie pe ei. -Îl cunoști pe tip? -Habar nu am cine este! -Perfect! Acum iată ce trebuie să facem! După ce l-am instruit pe nea Scarlat cu referire la rolurile noastre, timp în care el mi-a aruncat o privire ciudată, a acceptat și am trecut la treabă. Când ne-am apropiat de suspect, nea Scarlat spuse: -Ce ceapă frumoasă! Apropo, închipuieți amice că azi noapte, un necunoscut mi-a furat mai mulți saci de ceapă din podul magaziei. -Ei, nu se poate! m-am prefăcut eu mirat. Chiar așa? -Da, domne, dar bine că nu a dat peste cutia bunicului meu plină cu bănuți din aur adunați de pe timpul războiului. Stă ascunsă într-un colț al podului. Ne-am îndepărtat agale de suspect și am plecat spre casa păgubitului. Și... după câteva ore bune de pândă, pe la 2 și 40 de minute, în toiul nopții, suspectul nostru cu geacă albastră mi-a căzut în gheare tocmai când urca pe scara ce ducea în podul magaziei lui nea Scarlat. Am chemat colegii de la poliție, l-au legat și au plecat cu el direct la arest. Eram foarte fericit că am rezolvat cazul și nici nu am băgat de seamă când proprietarul m-a tras de mânecă. M-am întors către el și am observat din nou acea privire ciudată pe care mi-o aruncase în piață. -Domnule detectiv, vă mulțumesc mult pentru ajutor, dar totuși am o nelămurire... -Ce s-a întâmplat? -De unde ați știut dumneavoastră de cutia bunicului meu în care și-a adunat bănuți din aur pe timpul războiului?!!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate