O poveste de toată frumusețea. Abia sosit către seară, inspectorul și-a început cercetarea de teren chiar la magazin. Întrebat dacă îl cunoaște pe director, vânzătorul l-a însoțit la subsolul unde noi tocmai ne delectam cu rubiniul din pahare. Eu am fost prezentat drept căpitanul Panialkovski și probabil ținuta mea, am uitat să spun că nu am purtat niciodată barbă, l-a impresionat plăcut. S-a așezat omul la masă și, ca venitul de la drum, s-a ospătat cu câte ceva din ce se găsea la îndemână. Un ins plăcut, că nici nu ne-am dat seama când a trecut vremea. Nu a scăpat nimic despre scopul real al venirii sale. Se punea problema să fie cazat la internatul școlii, dar, cum copiii erau în vacanță, acolo era frig. Directorul nu avea loc la el acasă, așa că l-am invitat la mine. A dormit, unde altundeva decât în cancelaria unde țineam ritualurile?
A doua zi, mi-a mulțumit ceremonios, i-am prezentat familia și a plecat la treaba lui. Am omis să spun că seara ne cam luase valul și am cântat, rusește, împreună „katiușa”, „kalinka”, „balalaika” etc… Cine își mai amintește? Sigur și cântece de-ale noastre… Chiar și varianta adaptată de mine: „Treceți batalioane române iar Prutul”, pe care deși nu a înțeles-o a aplaudat-o! Când a ajuns la școală, punctul central al cercetării era că tocmai cel pus să educe tânăra generație potrivit înaltelor idealuri petrecea cu popa, exponentul unei ideologii retrograde. Se punea problema destituirii din funcția de director al școlii și îndepărtării din învățământ…
Când, însă, a aflat că și el băuse și cântase cu popa lucrurile s-au schimbat radical. Ba, m-am trezit că mă vizitează acasă să mă asigure, personal, că nimic din ce era scris în anonimă nu se confirma.