Erau tone de echipamente care nu au putut fi puse în funcţiune din diferite motive, unele erau chiar expirate ca modă pentru Londra, dar ce mă băgam eu cu asta, nopţile în care nu aveam somn porneam calculatorul şi aduceam câte o lădiţă lângă mine, luându-l pe primul care îmi cădea în mână. În una din nopţi mi se alătură şi domnul Fangos, pe motiv de ceartă în casa din faţă.
- Căposule, te rog odihneşte-te puţin, măcar până îşi iau baterie, le supraveghez eu.
- Nu pot, nu ştiu ce am.
- Ţi-ai pus vreun obiectiv, de obicei de la asta pleacă toată ambiţia noastră.
- Nu domnule Fangos, tocmai asta mă omoară cel mai tare.
- Atunci nu înţeleg. Eu de exemplu, mi-am pus în gând să nu-i mai văd cu griji pe ai mei.
- Foarte frumos din partea dumneavoastră, pentru că uneori gândul banilor ţi-aduc insomnii ca aceasta...
- Ha, ha, ha! Bună, rău! Numai de n-aş putea cu acest gând pe care l-ai evocat tu.
- Ce, nu este aşa!
- Nu, băiete! Nici gând, s-a pornit o ceartă că nici...
- Domnul, nu v-a putut opri!
- Exact, da... ce! Aoleu, ori s-a auzit în tot hotelul?
- Staţi liniştit, în spate sunt doar două persoane, Stuart doarme dus.
- Săracul Stuart!
- De ce vorbiţi astfel?
- Pentru că el s-a legat atât de mult de proprietăţile domnului John, fără nici o speranţă că poate face ceva în această privinţă.
- Dacă nu-ţi cunoşti limitele este o problemă.
- Da, una mare, Căposule. Acum du-te la culcare, mâine am să-ţi dau un dosar gros.
- De la el au pornit certurile?
- Eşti haios în noaptea aceasta. Te rog culcă-te, ai să pici în patima lui Stuart, nu luăm nimic cu noi, Căposule.
- Înseamnă că pe ele v-aţi certat cele care vor rămâne, aţi îmbătrânit domnule Fangos.
- Mă duc să aduc o sticlă de tărie, judeci prea mult pentru anii tăi.
- A, a, a! Nu uitaţi, nu-mi goliţi barul din birou, le-am pus semn la toate!
- Ce semne Căposule, de ultima intervenţie... cu domnul nostru...
- Nici el, nu v-a putut despărţii!
- Ha, ha, ha! Lasă asta, toate sticlele sunt sigilate, cred că domnul este primul care aşteaptă să desfaci una.
- Da, nu prea l-am văzut să intre în birou.
- A, mai intră câteodată când mă uit pe un dosar sau când îi cer să-mi aducă unul de sus.
- A, păi mâine nu munciţi?
- Nu, m-am săturat să muncesc pentru...
- Nu-mi mai spuneţi, dar să ştiţi că sunt ţări cu mai puţină ploaie şi... destul de frumoase.
- Adică tu crezi că ai mei pot cădea în patima ta, la asta nu m-am gândit!
- Mâine oricum este sfârşit de săptămână, merg greu vânzările, puteţi să vă luaţi o zi liberă... asta dacă nu aveţi vreun obiectiv...
- Ha, ha, ha! Ce ai în noaptea asta Căposule, eşti haios rău?
- Aşa am fost mereu, dar nu aţi văzut dumneavoastră, domnule.
- Ai dreptate, cred că abia acum văd unde este greşeala mea cu tine. Auzi, cum merge cu şcoala?
- Urmează să dau nişte examene, sper să fie bine.
- Am plecat, Căposule!
- Păi, parcă urma să supravegheaţi încărcarea!
- A, mă întorc, dar plin! Nu ştiu ce am, de fapt nici tu nu eşti întreg, când eşti debusolat munceşti ca un nebun, în loc să stai de vorbă cu cineva.
- Da, la mine acasă aveam prieteni, cu care...
- Dacă aveai... erai cu ei acuma, dar nu au fost, crede-mă!
- Da, poate că aşa este. Într-o noapte chiar m-am uitat pe telefon să sun... pe cineva... doar o singură persoană am găsit, căruia până la urmă nici nu i-am spus prea multe despre sufletul meu.
- Vezi, ce-ţi spuneam! Lucrează, că mă întorc.
Se crăpa de ziuă şi făcusem aproape două sute de pound. Am pus etichetă pe cele bune şi dădeam să mă duc către birou.
- Căposule, vreau să vorbesc ceva cu tine.
- Da, domnule. Vă ascult, ce s-a întâmplat?
- Mai bine hai să mergem în birou, lângă o sticlă altceva este.
- Mă tem că domnul Fangos, ne-a cam interzis... să bem de acolo.
- Şi ţie! Înseamnă că a luat-o razna rău de tot, patronul.
- De ce spui asta?
- Nu se mai înţelege nimeni cu el, este un tărăboi, de nedescris sus!
- Auzi Maltez, scuză-mă n-am vrut, dar...
- A, nu! E bună rău de tot, vine de la câinele...
- Da, decât să-ţi spun toată ziua gorilă...
- Mai bine câine! Frumos Căposule, şi eu care credeam că eşti singurul care ţi la mine.
- Sunt şi câini... nobili, nu!
- Până la urmă ce sunt, dacă nu un câine care se ţine toată ziua după coada voastră!
- Adică, noi! Am înţeles că nu ai trecut graniţa!
- A, nu despre asta este vorba...
- Ha, ha, ha! Noi românii, suntem mai glumeţi, aşa!
- Am observat şi asta.
- Auzi Maltez, ce spuneai că vrei să facem acum?
- Mă duc sus să aduc o sticlă, nu dorim să-l supărăm pe patron!
- Du-te, poate vi la fel ca stăpânul tău.
- Ce, spuneţi?
- A, nimic! Eu o să intru puţin în birou până atunci, Maltez.
- Chiar îmi place numele, poate fi şi altceva decât un câine?
- Cred că da, multe altele.
- A, am plecat!
Eram atât de bucuros că am putut converti un om ca acesta, atât de fioros în felul lui, dar poate că altă persoană pe interior. Simţeam că în viitor o să ne împrietenim foarte bine, iar el o să devină o persoană mult mai caldă, deşi având în vedere destinaţia sau mai bine zis, îndeletnicirea lui, nu era prea bine să fie schimbat.
Dosarul era într-adevăr foarte stufos, nu glumise Fangos, în legătură cu aceasta, dar şi banii pe măsură. Cred că era de tras cam trei zile la el. Bănuiesc că are ceva lipsuri sau nu îi ies nişte socoteli, vorba maică-mi, toate vin de la bani. Deocamdată, având în vedere că este ceva foarte serios la mijloc, adică nu aş vrea să se mute cearta jos, doar îl răsfoiam şi îmi stabileam ţinte de plecare.
- Căposule, te rog să munceşti la acest dosar când eşti odihnit.
- Da, domnule Fangos, nici nu mă gândeam să mă apuc de el, doar îl răsfoiam.
- Foarte bine.
- A, mă scuzaţi patroane, acum luaţi-l dumneavoastră!
- Ce-i cu tine, domnule?
- Nimic, vroiam să mai stau de vorbă cu ăsta micu’, este şi el plecat... înţelegeţi!
- Şi să mai dai din casă, nu!
- A, nici nu mă gândesc şefu! Doar vroim să golesc sticla asta cu el, să ne amuzăm, de-astea de sfârşit de... viaţă... haideţi şefu, poate mergeţi să faceţi nani, toată ziua aţi urlat, nu vă face rău la gât!
- Păi şi eu am venit tot cu o sticlă, tot să discut, ceva afaceri, cu Căposu.
- Nici dumneavoastră nu aveţi acces la bar!
- Vezi! Aproape se luminează, dar pentru că este sărbătoare, azi te iert!
- Adică pot să plec fără să-mi tăiaţi din salariu nu! Uite o să mai adaug o sticlă în biroul băiatului, nu uitaţi să o treceţi pe inventar.
- Auzi şmechere, ia... stai puţin, tu te crezi... nu eşti decât o gorilă...
- Staţi puţin, vă rog frumos! Domnule Fangos, ştiţi că noi românii suntem mai glumeţi.
- Da, câteodată. Am auzit de la prieteni că glumele voastre sunt mai condimentate.
- Bine, atunci dacă îmi daţi voie, o să-l strig pe protectorul dumneavoastră.
- A, să nu-mi spui că i-ai pus nume! Căposule, dă-mi voie să te sărut. Te rog, strigă-l.
- Maltez, te rog stai jos şi vom bea împreună una din sticlele care nu sunt pe inventar.
- O bem pe a şefului Căposule, asta a trecut deja pe numele tău.
- Uite ce este băieţi, chiar îmi place că vă înţelegeţi, dar având în vedere că s-a luminat, mergem în atelier să mai formatăm nişte scule.
- Ce este şefu, nu vă place numele, nu poate fi doar un câine, mai sunt atâtea?
- Da Maltez, dar îmi pare rău că nu am fost eu cu iniţiativa. Ha, ha, ha! Maltez, auzi!
- Da ştiu că v-aţi abţinut ceva domnule Fangos, la un moment dat credeam că o să fie rău!
- Ha, ha, ha! Este cel mai frumos lucru, pe care l-am auzit în ultimul timp, Maltez, ha, ha, ha! O goriluţă simpatică!
- Da, mai este şi...
- La treabă domnilor, haideţi cu toţii să mai scădem di grămada aceea de obiecte staţionate.
- Eu... am făcut câteva noaptea ceasta..
- Căposule, o să stăm de vorbă acolo, oricum casa se scoală mai târziu astăzi, iar singurul om care ar vrea să mai muncească pentru că este supărat ar fi Stuart, aşa că putem sta de vorbă în timp ce butonezi tu pe banii mei. Ce, ţi-e frică, o să-ţi primeşti banii pe munca ta, bonul pe cele de noaptea aceasta l-am dus sus pentru plată.
- Nu, nici o problemă, Maltez apucă-te să bagi la încărcat, eu o să rămân o secundă cu şeful.
- V-am supărat, tocmai când...
- Ba din contră Căposule, m-ai amuzat foarte mult.
- În legătură cu dosarul, este un rezumat foarte stufos...
- Mai vrei bani pe el?
- Nu, sunt suficienţi, sper că nu aţi dat în patima domnului John.
- Nici azi nu ştiu ce păţit domnul John, cu toate că-mi este un prieten foarte bun.
- Poate că ştiţi, dar nu vreţi să v-o însuşiţi, nu aţi găsit o modalitate să-l alinaţi în durerea dumnealui.
- Poate, oricum de la mine nu afli nimic, ştiu că eşti foarte iscoditor, iar Maltez al tău, nu ştie mai multe.
- Nu, mă gândeam la altă boală a domnului John.
- A, nu vând deocamdată, oricum am alte oraşe activate, nu ar fi nici o problemă cu viitorul tău, deja ţin la tine destul, ca să nu te abandonez.
- Mulţumesc, despre asta era vorba.
- Hai la Maltez, ha, ha, ha! Până nu se electrocutează!
- Bine, mergem! Luaţi şi sticla?
- Da, a mea nu este pe inventar!
Am lucrat împreună până la prânz şi am făcut o ladă plină pe care am pus de asemenea un bon de plată. Maltez, gorila noastră, era mai vesel de-acuma, iar Fangos, începu să zâmbească, înspre prânz, discuţiile noastre fiind din cele mai simple, despre familie, despre afaceri, fiecare îşi punea pe masă problema pe care o avea, nimeni nu se supăra...
- Ia, ia stai puţin Căposule!
- Ce s-a întâmplat, domnule Fangos?
- Nimeni nu ne-a deranjat şi este prânzul.
- Nu-i sărbătoare? Parcă asta spuneaţi!
- Da, ai dreptate, dar ai mei trebuie să muncească, suntem în...
- Ce s-a întâmplat?
- A, nimic Căposule, şefu vrea să spună că suntem în weekend de fapt, dar după cearta de sus, dumnealui s-ar fi aşteptat să vină la montat.
- Dar, acum aveţi o groază la vânzare, nu cred că este vreo problemă.
- Da, ai dreptate, nu ştiu ce-mi venii...
- Dacă doriţi, mă duc să le amintesc...
- Nu, dar ce mă mişcă, este faptul că nici Stuart nu... a venit, sper că nu a renunţat atât de repede.
- Nu cred, niciodată nu cred că a câştigat la hotel...
- Da, apropo! Tot este sfârşit de săptămână, ce-ar fi să luăm maşina să mergem la moşie, facem o friptură, tăiem iarba, ce ziceţi?
- Şefu, eu am băut, adică toţi am băut, ştiţi...
- Du-te degrabă după Stuart, află dacă este băut!
- Am înţeles, domnule.
- Ar fi frumos pentru Stuart, este viaţa lui teritoriul acela.
- Numai dacă nu a consumat sau în cel mai rău caz o să-mi iau soţia... văd eu. A, ar fi bine să ducem marfa aceasta în oraşul alăturat, tot facem drum încolo sau o să-mi trimit soţia cu ele, vedem.
- De ce?
- Pentru că sunt ceva mai trecute ca tehnologie, iar acolo merg mult mai bine.
- Da, aveţi dreptate.
- L-am adus pe Stuart, este perfect, migălea la o tufă în grădină.
- Bine, încarcă toate astea în maşină şi lasă bonul de plată în biroul de sus, cineva trebuie să-şi ia banii pe noaptea aceasta.
- Bine, domnule! Aprovizionarea ca de obicei?
- Da, ocupă-te cu Stuart, eu mai muncesc cu Căposu, adică mai bag în priză câte ceva.
- Căposule, n-am ce-ţi face sau vroiai să te duci la cumpărături cu Maltez?
- Nu, cu toate că nu prea am de nici unele în frigider.
- O să mă ocup eu, adică o să-l pun pe domnul Maltez.
- Mulţumesc! Ha, ha, ha! Maltez!
- Ai făcut, ce ai făcut şi...
- Mâine poimâine, o să uităm, îl scoatem la treabă şi v-a deveni domnul de toate zilele.
- Ai mei, nu-l scoate din domnul.
- Chiar aşa, voi toţi vindeţi în...
- Nu toţi din faţă sunt chiar din familie, ceva cunoştinţe, unii chiar nişte pârâţi, pe care îi aduc copiii mei.
- De asta sunteţi supărat?
- Nu, nu chiar, ai să vezi când ai să termini dosarul.
- Doar n-o să-mi spuneţi că nu mai aveţi bani!
- Bani sunt domnule Căposu, numai că unii de-ai mei, nu ştiu că nu se poate consuma la nesfârşit.
- Deci putem închide subiectul, cum l-am deschis.
- Tu poate! Eu dorm acolo Căposule, fac parte din familia asta.
- O să găsiţi o alternativă la toate astea şi veţi fi mulţumit.
- Cred că o să ne facă bine ieşirea asta, o să cunoşti băiatul din oraşul vecin, omologul tău, ca să zic aşa.
- Tot nu mi-aţi spus cum a murit cel...
- Foarte crunt, o să afli de la Maltez, tot are el gura mare.
- Să mergem, am văzut ceva mişcare prin grădină.
- Da, scoatem tot din priză şi plecăm.
- Mai dau nişte ok-uri pe aici şi o tăiem. Înseamnă că tăiem la iarbă azi.
- Da, iar pe căţeluşul de Maltez, îl facem bucătar, gratargiu.
- Se pricepe?
- De minune, toată carnea este cât se poate de proaspătă, avem oameni în carmangerii, ne dau ce este mai bun.
Drumul până în oraşul vecin a fost foarte liniştit, Stuart a fost un şofer foarte bun mai ales fiind băştinaş. Casa care era folosită acolo, nu era prea mare, avea vreo trei camere pentru dormit la etaj plus două jos în afară de sufragerie şi bucătărie, plus băi peste tot. Destul de curat având în vedere că nu era decât o femeie în toată casa aceea, căsătorită cu unul din băieţii de la vânzare. Atelierul era undeva în spatele livingului, tot acolo se făcea şi punerea în funcţiune, băiatul, omologul meu, avea ceva mai mulţi ani ca mine, dar părea mult mai matur. Am făcut schimb de trucuri pentru unele aparate şi ne-am amuzat pe seama lui Maltez, împreună cu Fangos.
L-am întrebat de băiatul care a murit şi la fel ca şi Fangos, doar s-a schimbat la faţă şi nu a mai putut să scoată nici un cuvânt. Nu am putut să trag decât o concluzie foarte amară, copilul acela şi-a făcut-o cu mâna lui, însă putea fi salvat, dacă vorbea cu oameni, aşa cum fac eu acum, dar cine sunt eu să jurizez o astfel de problemă, nici eu nu ascult de nimeni, deci aş putea să cad oricând pe această pantă alunecoasă.