agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1047 .



Destine împletite
proză [ ]
- roman -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sagittarius ]

2019-08-23  |     | 



Capitolul 16.



Când ajunse acasă, Dan constată că Amelia lipsea, dar nu-şi făcea griji din acest motiv, nefiind foarte târziu. Se aşeză liniştit la masă, în sufragerie, pentru a studia proiectul studentului său. Nici nu-şi dădu seama când intrase Amy în apartament, dar se trezi dintr-o dată cu ea în faţă, mergând cu rolele prin sufragerie.
- Ce faci, tati? Ai sosit mai devreme azi? Te-a lăsat nesuferitul ăla?
- Amy… Scumpo… Da, am sosit mai devreme, pentru că am puţină treabă, privi Dan sugestiv către dosarul de pe masă. Şi te rog să nu te mai plimbi cu rolele prin apartament!
- Bine, bine… zise Amy, aşezându-se pe un fotoliu, pentru a renunţa la role.
- În plus, te-am mai rugat să nu vorbeşti urât despre Sergiu, îi aminti tatăl, în timp ce ea se descălţa.
- N-am zis nimic urât despre el! se apără Amy.
- Oare? Ia aminteşte-ţi!
- Dacă l-am făcut nesuferit, nu înseamnă că am vorbit urât. Am spus doar adevărul.
- Amy!
- Off, bine, e prietenul tău; încerc să-l tolerez.
- Să-l tolerezi?! Cum, adică?! păru deranjat Dan de aceste cuvinte ale fiicei sale.
- Tati, parcă ziceai că eşti ocupat.
- Sunt, aprobă Dan, revenind cu privirea spre dosarul pe care-l studia cu atenţie. Dacă ţi-e foame, ai la bucătărie tot ce-ţi trebuie.
- Mă descurc eu, îl asigură Amelia, îndreptându-se spre bucătărie.
După scurt timp, adolescenta reveni în sufragerie. Tatăl ei îşi ridică privirea spre ea.
- Te-ai săturat atât de repede?
- Sigur, tati.
- Bine…
- Şi ce faci tu acolo?
- Nu te interesează!
- Bine, dar ai putea să-mi spui, insistă Amelia.
- Proiectul unuia dintre studenţi.
- Aaa… Unul dintre studenţii tăi; as la matematică!
- Exact.
- Care dintre ei?
- Valentin Rudelly.
- Cred că-l ştiu, tresări Amelia.
- Îl ştii, desigur, aprobă tatăl, adăugând: Te-ai aşezat lângă el, când m-ai vizitat.
- Aşa-i, replică scurt Amy, zâmbind cu inocenţă.
- S-ar putea ca acest băiat să ne însoţească în nord, spuse Dan, îngândurat.
- Interesant… aprecie Amelia, apoi se retrase visătoare spre dormitorul ei, lăsându-şi tatăl să-şi vadă liniştit de treburile sale…

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!