Capitolul 22.


Obosit, Als adormi destul de repede după plecarea Renei. Faţă de el, Rena nu-şi arătase bucuria pricinuită de revenirea lui; probabil că el îşi dăduse totuşi seama. Nu conta însă! Mult mai bine cu el, decât singură!
După cum spusese, Rena ieşi din navă, fără Syrinx, robotul rămânând să-l supravegheze pe Als. „Înarmată” doar cu binoclul, Rena nu părăsi perimetrul de protecţie din jurul navei. Cercetă însă cu mare atenţie zona, dominată încă de erbivorele care nu terminaseră de consumat ferigile cele înalte şi otrăvitoare pentru oameni, în contactul direct cu ele. Regăsi dinozaurul „răspunzător” de salvarea lui Als, iar acest amănunt o înveseli.
Îndreptând însă temător binoclul spre pădure, regăsi şi Ty Rexul pe care-l văzuse ziua trecută, cam în aceeaşi zonă. Prădătorul stătea la pândă, deşi nu trecuse încă la atac. Aştepta răbdător ocazia potrivită. Stătea în pădure, privind spre erbivorele care se hrăneau liniştite, nefiind în pericol. Imaginea Tyrannosaurului o impresionă pe Rena. Era un animal imens care-i stârnea teamă şi admiraţie în egală măsură. Un vânător feroce, cu sânge rece, probabil şi la propriu, nu doar la figurat. Rena întârzie câtva timp afară, privind spre Ty Rexul din pădure, dar şi spre „salvatorul” lui Als, deocamdată în siguranţă, în iarbă.
Spre seară, Rena reveni la bordul navei. Întâiul loc spre care se îndreptă fu cabinetul medical, unde constată că Als încă dormea şi nici nu dădea semne că s-ar trezi. În plus, află de la Syrinx că dormise tot timpul cât stătuse ea afară. Iată-se deci în postura de a servi din nou cina singură, de data asta ceva mai veselă, ştiind că Als îşi revenise totuşi. Probabil că ziua următoare colegul ei se va şi ridica din pat. Cu acest gând, Rena se retrase spre cabina ei, pentru a dormi, din nou în compania muzicii, la care nu renunţa. Aşa îşi petrecu cea de-a noua noapte de când „Hope” se afla pe tărâmul dinozaurilor, tot pe Terra, dar într-o eră trecută, Cretacicul.
Dimineaţa următoare, în cea de-a zecea zi de aventură în trecut, Rena se trezi foarte devreme, nu de dragul dinozaurilor de afară, ci fiindcă era nerăbdătoare să vadă dacă Als, colegul ei de „suferinţă” se trezise şi era sau nu complet refăcut. Pentru orice eventualitate, îi puse în vedere lui Syrinx să pregătească un mic-dejun mai copios, în limita posibilităţilor, adică fără excese inutile, pe care nu şi le permiteau.
Urmând cu exactitate instrucţiunile primite, robotul se retrase spre bucătăria navei, în timp ce Rena porni grabnic spre cabinetul medical, căci Als se afla încă acolo, nu dormise în cabina lui, însă acest lucru nu-i afectase cu nimic somnul; el se putuse odihni în voie.
Rena, comandantul şi medicul misiunii, ajunse repede în cabinetul medical, unde constată că Als încă dormea. Aşteptând ca el să se trezească, se aşeză pe un scaun, în apropierea patului lui. Nu avu prea mult de aşteptat. Als se odihnise suficient şi nefiind leneş, se trezi. Se simţea destul de bine; în plus, se miră de prezenţa Renei. Nu se aştepta ca ea să se intereseze chiar atât de mult de soarta lui. Serviră împreună micul-dejun pe care robotul îl pregătise după indicaţiile Renei.
- Cum te simţi acum? îl întrebă ea.
- Aş putea spune că perfect. Zău, mi-am refăcut forţele. Dar cu ce ocazie atâta abundenţă în meniul matinal?
- Să nu te obişnuieşti astfel! Cu un mic efort, am reuşit ca meniul să fie mai bogat, dar situaţia asta nu poate dura prea mult, dacă nu găsim în curând alte surse de provizii alimentare.
- Ştiu; fructe şi miere preistorice, îşi aminti Als.
- Cu condiţia să fie comestibile pentru noi, nu ca feriga ta otrăvitoare, spuse Rena.
- Sigur! Nici eu nu mai vreau alte otrăvuri, de nici o natură, o aprobă Als, ridicându-se de la masă. Mergem?
- Unde te grăbeşti? se miră Rena.
- Cum unde? Afară, în căutarea altor provizii, replică Als.
- Aşa de repede?
- Ce să mai amânăm?! Acum e cel mai bine, cât mă simt revigorat. N-are rost să întârziem. Şi mi-am învăţat lecţia; o să umblu cu mănuşi. Am priceput că şi vegetaţia e periculoasă. În plus, vreau să-l văd pe salvatorul meu.
- Chiar vrei?
- Bineînţeles. Dacă ai bunătatea să mi-l prezinţi.
- În caz că am să-l mai zăresc...
- Atunci, hai să ne înarmăm cu tranchilizantele necesare şi să pornim într-o nouă incursiune printre creaturile astea, în timp ce Syrinx ne va monitoriza cu atenţie.
- Bine, dacă insişti, hai să mergem, acceptă Rena.
- Bravo, şefa! Bună decizie, o lăudă Als. Ai mai urmărit activitatea saurienilor zilele astea?
- Evident. Doar nu era să le scap din vedere.
- Şi ce-ai constatat?
- Deocamdată, marile carnivore păstrează distanţa; în zonă încă sunt doar erbivore.
- Asta-i bine, aprecie Als. Dar parcă spuneai ceva despre un Ty Rex, îşi aminti el.
- Da, stă la pândă la marginea pădurii, dar s-a oprit acolo. Nu ştiu ce aşteaptă, însă nu atacă.
- Poate tocmai pe noi ne aşteaptă, presupuse Als.
- Aiurea... îl contrazise Rena.
- Oricum, hai! o îndemnă Als. Poate avem mai mult noroc de data asta.
- Poate... murmură Rena.
Cu ajutorul robotului, Als şi Rena pregătiră rapid cele necesare unei noi incursiuni printre flora şi fauna cretacică.
- Spuneai că ai obţinut antidotul necesar mie din sângele unui saurian, spuse el înainte de a ieşi.
- Da. Numai aşa am reuşit să te stabilizez, altfel situaţia ta era incertă, îl lămuri Rena.
- Şi cum era sângele dinozaurului ăsta? Rece sau cald? se interesă Als.
- Rece, preciză Rena scurt.
- Deci, dinozaurii sunt creaturi cu sânge rece, concluzionă Als. Şi iată cum am mai rezolvat astfel o altă mare dilemă a omenirii.
- Nu m-aş grăbi cu afirmaţiile de genul acesta. Concluzia e irelevantă, îl contrazise Rena.
- Ce vrei să spui?
- Nu sunt foarte sigură de acest amănunt. De acord, acela avea sânge rece, dar nu-i exclus să existe şi specii cu sânge cald. Ba chiar parcă sunt convinsă că există şi din aceia.
- Ah; cum complici tu totul! îi reproşă Als.
- Nu-i adevărat! se împotrivi Rena. Nu complic nimic. Lucrurile nu sunt deloc simple. Afirmaţiile de genul acesteia au nevoie de o bază solidă, de o confirmare, altfel nu-şi au rostul.
- Probabil vei avea ocazia să obţii şi această confirmare, presupuse Als.
- Probabil... îl aprobă parţial Rena.
- Hai, şefa! Să mergem! o îndemnă Als.
- Să mergem! zise ea.