Capitolul 25.



Naveta îşi continuă zborul deasupra pădurii. Dincolo de pădure se putea distinge limpezimea apei unui lac întins, iar în spatele acestuia, stânci golaşe, din ce în ce mai multe şi mai înalte, anunţau vecinătatea munţilor. În ansamblu, peisajul, cu tot cu dinozauri, era de o rară frumuseţe, greu de descris în cuvinte, iar cei doi ocupanţi ai navetei îşi puteau desfăta privirile cu asemenea privelişti.
- Uite, în depărtare se zăreşte un lac din care se adapă dinozaurii, spuse Als.
- Am văzut... murmură scurt Rena.
- Dacă se adapă, înseamnă că apa aceea e potabilă, presupuse Als.
- Potabilă pentru dinozauri, nu obligatoriu şi pentru noi, îl combătu Rena.
- Dar dincolo de lac pare-se că se înalţă munţii, continuă Als observaţiile.
- Da; şi?! zise Rena cu indiferenţă.
- În munţi ar trebui să fie izvoare cu apă limpede, potabilă, replică Als.
- E vorba despre munţii şi apa din Cretacic, aşa că nu te aştepta la prea multe asemănări cu ceea ce cunoaştem noi. Nu-i obligatoriu ca apa acelor izvoare să fie potabilă.
- Posibil, acceptă Als. Dar am putea lua câteva probe din apa acelor izvoare, să le examinăm cu atenţie după aceea în navă, în laborator, să constatăm dacă e sau nu potabilă pentru noi.
- Desigur. Asta s-ar putea; chiar şi-n cazul apei din lac, îl aprobă Rena.
- Aşa mă gândeam şi eu. Deci, oprim să luăm apă? întrebă Als.
- Da. Însă va trebui să fim cu ochii în patru.
- Ştiam... zise Als şoptit.
Naveta ajunse deasupra lacului şi îşi continuă drumul spre munţi, unde vor opri pentru prima oară, în apropierea unui izvor, pentru a lua apă de acolo, iar la bordul navei, în laborator, vor constata dacă e sau nu potabilă. Dacă apa se dovedea a fi bună de băut pentru ei, nu strica să-şi refacă rezervele de la bordul navei, deşi de apă nu duceau încă lipsă.
Şi iată-se în dreptul unui asemenea izvor aflat pe o stâncă, destul de sus. Naveta se opri, iar din interiorul ei coborâră, foarte prudenţi, Als şi Rena. Îmbuteliară rapid o probă din apa acelui izvor. La prima vedere, apa, rece şi limpede ca roua, părea potabilă. Poate chiar era, însă cei doi n-aveau de gând să-şi asume nici un risc. Nu vor gusta din apa acelui izvor până n-o supuneau unei examinări atente în laborator şi nu vor obţine rezultate sigure, care să înlăture orice urmă de îndoială în privinţa acelei ape. Nu departe de acel loc, Als zări un alt izvor. Agil, din câteva mişcări, ajunse acolo şi luă o probă din apa acelui izvor, pentru analize. Cercetă rapid împrejurimile şi zări mai multe asemenea izvoare prin zonă. Privi încurcat spre Rena. Întrebă:
- Sunt foarte multe izvoare pe aici. Luăm câte o probă din fiecare?
- Nu chiar din fiecare, dar mai luăm câteva.
- Pare potabilă, aprecie Als, ridicând o eprubetă, pentru a observa lichidul din interior, care era foarte limpede.
- Nu ne putem baza pe aparenţe. Nu ne permitem!
- Ştiu. Dar văzând atâta apă, aşa de limpede, mi s-a făcut brusc teribil de sete!
- Nu cumva să bei vreun strop! îi interzise categoric Rena.
- Linişteşte-te! N-am să mă ating de nici o picătură, până nu vom avea rezultatul analizelor, o asigură Als.
- Foarte bine. Nu vreau alte probleme de ordin medical, doar din cauza nesăbuinţei tale.
Luară mai multe probe, din diferite izvoare.
- Cum vom şti din care izvoare am prelevat aceste probe? se interesă Als.
- Syrinx ne monitorizează. Le vom identifica datorită imaginilor înregistrate de el. În plus, pentru siguranţă, am înfipt nişte tăbliţe, pe care am lipit nişte etichete cu seria şi numărul corespunzător fiecărui recipient în care am pus probele. Mâine, Syrinx ne va îndruma, tot cu ajutorul imaginilor înregistrate de el, astfel încât să ajungem în acelaşi loc.
- Ah... se dumiri Als. Foarte bine!
În curând, în transmiţătoarele lor, se auzi glasul robotului:
- Cred că ar trebui să plecaţi de acolo acum, imediat! Zona în care vă aflaţi începe să devină periculoasă.
- Poftim? replică Rena, rotindu-şi privirea în jur; nu zări nimic ameninţător. Ce vrei să spui, Syrinx? Nici un dinozaur nu s-ar aventura pe aici! Suntem prea sus pentru ei.
- Desigur, nici un dinozaur terestru, însă pterozaurii, da, se propie! Aşa că plecaţi de acolo! Acum! Imediat! zise robotul.
- Pteranodoni? Pterodactili? Quetzalcoatlus? Rhamphorhynchus? Dimorphodon? Archaeopterix? enumeră Rena entuziasmată denumirile a câtorva astfel de reptile zburătoare din era Mezozoică şi potrivi rapid binoclul la ochi, îndreptându-l în sus.
Dar Als o trase de mânecă, împiedicând-o să observe pterosaurienii ce se apropiau de ei.
- Ce faci? Eşti nebună? Lasă binoclul acum! N-ai auzit ce-a spus Syrinx? Trebuie să plecăm imediat!
- Dar ar fi fost interesant să-i văd! Măcar puţin! încercă Rena să protesteze.
- Altădată! Nu acum! păru Als a intra în panică.
- Bine, fricosule! Să mergem! renunţă Rena la încercarea de a zări saurienii zburători; îi mai zise lui Als: Ai grijă să luăm toate probele prelevate şi să nu spargi vreo sticluţă!
- Da, da, desigur! Grăbeşte-te! o zori Als îngrozit, la gândul că ar putea fi ajunşi de cine ştie ce ciudăţenii înaripate, cu gheare şi dinţi.
N-avea de gând să rămână prin zonă, să afle cum s-ar manifesta pterozaurii dacă i-ar găsi acolo. Rena şi Als ajunseră repede la navetă, de care, prudenţi, nu se îndepărtaseră prea mult. Se urcară şi porniră rapid, înapoi spre „Hope”, cu toate sticluţele cu apă din munţi.
- Ce spui? Mai ai chef să coborâm şi prin pădure, după fructe şi miere? întrebă Rena.
- După sperietura trasă în munţi? Nu prea cred!
- Eşti un laş, iar în halul ăsta nu vom reuşi să ne refacem niciodată stocul de apă, alimente, combustibil şi energie! se enervă Rena.
- Eu, laş? se miră Als.
- Da, tu! Aşa te porţi, ca un laş!
- Păi, ai fi vrut să aşteptăm reptilele alea zburătoare?
- Pterosaurieni, sau pterozauri, îl corectă Rena.
- Oricum le-ar zice! murmură Als cu indiferenţă. Îi puteam tranchiliza pe toţi?
- Din zbor, cam greu.
- Păi, vezi... Mă întreb cum vom umple mâine rezervoarele de apă? ridică Als această problemă.
- Poate ar trebui să vin cu Syrinx şi să rămâi tu în navă, să ne monitorizezi şi să ne îndrumi; sau poate ţi-e frică şi de acolo?
- Poftim? căscă Als ochii mari.
- Cum ai auzit! Robotul mi-ar fi mai de folos decât tine! În plus, tu te-ai putea ocupa şi de calcule.
- Calcule... Nu mă mai tot zori cu calculele alea afurisite!
- E foarte important să le obţinem, cât mai exacte! Perfecte! Şi de preferinţă, mai repede!
- Mă voi ocupa serios de afurisitele alea de calcule, dar mâine tot eu voi veni cu tine!
- Prea bine. Cum vrei, acceptă Rena în cele din urmă.