agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-10-07 | |
*46. Plantele artificiale.
Convinşi de argumentele greu de combătut, prezentate de comandantul misiunii, Lucian, cu toţii au căzut în cele din urmă de acord să viziteze laboratoarele despre care le pomenise „şeful”, deşi nu-şi dădeau încă prea bine seama de utilitatea unei asemenea vizite, pe care o vor întreprinde, bineînţeles, după ce vor servi micul dejun. Astfel că în acel moment se îndreptară spre un restaurant tipic Proximei, unde au fost serviţi ireproşabil, fiecare cu ceea ce dorise şi comandase. După ce şi-au satisfăcut poftele de dimineaţă, au pornit, conduşi de Ly şi Nick, spre unul dintre laboratoarele la care se referise Lucian, unul apropiat, unde ajunseră în scurt timp. Intrară fără teamă în laborator, însoţiţi de fraţii Kuny şi investigară de îndată cu privirile, în treacăt, încăperea în care se aflau, încercând să-şi formeze o imagine de ansamblu a laboratorului, examinând orice le-ar fi putut atrage atenţia, dar aproape totul le atrăgea atenţia; şi aici, ca peste tot pe această planetă, era o „invazie” de aparatură electronică modernă, avansată, o ordine desăvârşită, o curăţenie exemplară, o linişte adâncă, perfectă, profundă. Instalaţii electrice şi nu numai se întindeau peste tot, iar felurite substanţe chimice erau de asemenea prezente, în tot felul de sticluţe, tuburi sau eprubete, aşezate impecabil, într-o ordine exemplară, ce nu putea fi pusă la îndoială, dar nici explicată. Prin apropiere nu se zărea nimeni, iar activitatea părea a fi încetat de mult, totuşi aparenţele puteau fi înşelătoare, cum de obicei este prima impresie formată, în orice situaţie, mai ales pe Proxima. Oricum, nici unul dintre ei nu-şi putea forma încă o părere referitoare la cele văzute aici şi nici măcar nu încercau să-şi formeze părerea, cel puţin nu definitivă. Păşeau încet, cu grijă, printre instalaţiile frumos aşezate, privind numai totul, fără să se atingă de nimic, de parcă se temeau să nu strice ceva din inevitabila ordine existentă, dar fără să scape din vedere amănuntele interesante. După o analiză suficientă a interiorului încăperii în care se aflau, glasul lui Lucian sparse liniştea aceea deplină, răsunând parcă, deşi el vorbea şoptit: - Păi, unde sunt lucrătorii din laborator? - De unde aş putea să ştiu? îi răspunse Nick tot cu o întrebare, la fel de şoptit, presupunând că lui i se adresase comandantul. - Atunci să încercă să aflăm, deşi se pare că nu-i nimeni pe aici, totul e pustiu, îşi dădu Lucian părerea. Pustiu ca peste tot pe planeta voastră; totul pare un imens pustiu, părăsit, menţinut însă într-o ordine exemplară. - Aşa pare, şefu’; totuşi, să mai căutăm, propuse Nis. - Nu se poate să nu fie nimeni aici, activitatea laboratorului nu a fost întreruptă, din câte ştiu eu, deci cineva trebuie să fie. Nu vă lăsaţi aşa de uşor influenţaţi de prima impresie; ştiţi doar că aparenţele sunt înşelătoare, interveni Ly. - Bine, Ly. De acord cu tine. Deşi, într-un fel, aici, pe planeta voastră, totul pare a fi o înşelătorie continuă; o stranie, ciudată, dar foarte bine realizată înşelătorie. Dar, hai să continuăm, o aprobă Lucian, deşi în stilul lui, adăugând o remarcă proprie, iar ajungând lângă ea, o apucă uşor de braţ, luând-o înainte, împreună cu Ly. Ea tresări uşor, dar nu-l îndepărtă, rămase alături de el. Mihai privi cu jind spre ei; cum de nu-i trecuse lui prin minte s-o prindă pe Ly de braţ, să meargă alături de ea? Nu zise însă nici el nimic, concentrându-şi atenţia asupra celor aflate în încăpere. În curând ajunseră la o uşă, care se deschise ca la comandă la apropierea lor, invitându-i să păşească dincolo de ea. Părăsiră încăperea în care se aflaseră şi pătrunseră în cealaltă parte, unde era un salon lung, un fel de culoar care traversa laboratorul, ducând într-o altă încăpere a acestuia, a cărei uşă era situată la capătul celălalt al salonului, care era încărcat cu felurite conducte şi alte instalaţii, nu toate electronice, dar cu excepţia celeilalte uşi, nu mai exista nici o altă deschizătură, care să comunice cu vreo altă încăpere. Merseră de-a lungul coridorului, apoi intrară în încăperea de la capătul lui. Încăperea era imensă, aproape că nu se putea distinge de unde începe şi unde se termină şi era inundată de o lumină vie, blajină, fiindcă lumina naturală a astrului zilei, Alfa, pătrundea cu uşurinţă prin acoperişul solid, dar transparent al încăperii, acoperiş ca de sticlă; evident, însă, nu era de sticlă. Aerul era proaspăt, curat, iar întreaga încăpere era plină cu tot felul de plante, frumos aşezate, pe rânduri, de la cele mai mici până la cele mai mari, de toate formele, din cele mai felurite şi din diverse specii. Aici nu erau doar substanţe şi conducte, întreaga încăpere fiind invadată de verdele plăcut al plantelor, de parcă ar fi fost o imensă seră. Lângă rândurile de plante erau şanţuri lungi, pline cu apă, iar lângă ele erau poteci lungi şi înguste, din materialul cel alb şi lucios, după care iar un alt rând de plante, un şănţuleţ cu apă şi o altă potecă şi tot aşa, cât era încăperea de mare. Porniră pe una dintre poteci, pentru a afla ce mai pot găsi pe acolo. Mergeau tăcuţi, privind cu atenţie totul, cercetând plantele aflate de o parte şi de alta a lor, fără a se atinge de ele, fără a rupe nici măcar o singură frunzuliţă din aceste plante, oricât de mică ar fi fost ea, fiindcă prietenul lor, Nick, le interzisese acest lucru. Păşind pe o potecuţă, întâlniră, în sfârşit, pe unul dintre cei ce lucrau în acel laborator, care-l recunoscu pe Nick, cât şi pe Ly, pe care-i salută în limba lor şi vorbi cu ei, ceva ce prietenii lor de pe Terra nu puteau înţelege. Apoi Nick se întoarse spre cei şapte tineri, pe care-i indică persoanei întâlnite, vorbind de data aceasta pe înţelesul celor de pe Terra: - Aceştia sunt prietenii noştri care au venit în vizită de pe Terra, iar ei sunt foarte curioşi şi dornici să afle cât mai multe amănunte despre tot, despre orice. Sigur că le ştii numele, nu trebuie să ţi-i prezint pe fiecare în parte, dar ei nu te cunosc pe tine, aşa că permite-mi să te prezint pe tine lor. Prieteni, acesta este Dick Torn şi lucrează în acest laborator, având grijă de toate aceste plante şi ca activitatea de aici să se desfăşoare în bune condiţii. Întrebaţi-l ce vă interesează, vă asigur că vă va răspunde. - Sigur. În primul rând, sunteţi singurul care activaţi în acest laborator? începu Lucian. - Nu, nu sunt singurul. Suntem mai mulţi. Numai aici, în această încăpere în care ne aflăm, suntem 10, în acest moment. Colegii mei sunt şi ei pe aici, pe undeva. Dacă vă interesează numele lor, vi le pot spune. Deci, ceilalţi, care sunt acum aici, sunt Colt Tem, Zann Lem, Sim Ox, Tesk Dem, Pit Den, Zan Mon, Tim Kent, Zack Zag şi Blit Pen. Iar tu cred că eşti Enka Lucian, comandantul grupului venit de pe Terra, dacă nu mă înşel, conducătorul lor. - Da, exact. Eu sunt acela şi sunt mai mult ca sigur că toate aceste plante aflate aici sunt ireale, artificiale, nici una dintre ele nu este naturală. - Aşa este. Iar eu constat că aţi început deja să pricepeţi cum stau lucrurile pe planeta noastră, remarcă Dick Torn. - Nu, domnule Dick. Vă înşelaţi. Eu, cel puţin, tocmai încep să nu mai pricep nimic din tot ceea ce se întâmplă pe planeta Proxima, dar trebuie să înţelegeţi asta, pentru că totul este destul de dificil pentru noi, cei veniţi de pe Terra, care nu suntem obişnuiţi cu asemenea lucruri bizare. - Nu-ţi face griji, Lucian, îl linişti Nick. Veţi avea destul timp în care să puteţi pricepe totul. - Nick are dreptate. Având în vedere că veţi rămâne o perioadă mai îndelungată aici, veţi avea destul timp în care să înţelegeţi totul, adăugă Dick, aprobându-l pe Nick. - Poate că va fi aşa. În orice caz, vom încerca să înţelegem cât mai multe. Domnule Dick... - Spune-mi doar Dick, Lucian, căci eu am înţeles că aşa preferi să ţi se spună. - Corect, Dick. Aceasta-i preferinţa mea. Spune-mi, în acest laborator creaţi plante artificiale, ca acestea, ce ne înconjoară? - Deocamdată nu mai creăm, fiindcă ele cresc şi se dezvoltă în mod normal pe ogoarele lumii noastre, dar e adevărat că aici au fost create iniţial. Acum doar urmărim creşterea şi dezvoltarea lor, avem grijă ca numărul lor să fie în permanenţă cel suficient pentru a putea acoperi necesităţile locuitorilor planetei noastre şi le asigurăm plantelor tot ceea ce le este necesar pentru o bună dezvoltare, zise Dick. - Grozav... Mă tem că nu înţeleg aceste mici amănunte, dar am să întreb dacă puteţi crea acum şi aici, în acest moment, o plantă artificială, de orice fel, zise tot Lucian. - Da, practic, putem, desigur că am putea, dar nu o facem, fiindcă acum există suficiente plante pe planeta noastră, iar de altele nu mai este nevoie momentan. De altfel, avem şi aici, în această încăpere, aproape cel puţin câte una din fiecare speciile de plante; desigur, nu chiar toate, totuşi nu ar avea loc nici chiar în aceată încăpere imensă, dar după cum am spus, aproape toate soiurile, explică Dick. - Dar, dacă te rugăm, bineînţeles, cu permisiunea prietenilor noştri, Nick şi Ly, ai putea crea pentru noi acum, în acest moment, o plantă, de orice fel, care consideri că se poate crea mai uşor, în cât mai scurt timp, propuse acelaşi Lucian. - Da, cred că s-ar putea. Desigur că ar fi posibil. Dacă Nick şi Ly sunt de acord, am să creez o plantă pentru voi, răspunse Dick. - Bineînţeles că suntem de acord. De fapt, suntem chiar curioşi să vedem şi noi cum se procedează pentru a crea plantele. Aşa-i, surioară? - Aşa-i, Nick, îl aprobă Ly pe fratele ei. Am vrea să vedem şi noi cum se crează o plantă artificială. - Procedeul de creare al plantelor artificiale este foarte simplu şi uşor, ele se creează la fel de uşor, precum aţi văzut dispărând frunzele pe care le-aţi rupt voi din pomii pădurii noastre artificiale, ca şi pe cele rupte din pomii părculeţului din oraş, după ce aţi ieşit cu ele afară, pe suprafaţa planetei, unde dantoniul domină aerul. Orice plantă, de orice soi, poate fi creată la fel de uşor şi de simplu, explică Dick Torn. - Şi totuşi, cum procedaţi pentru a le crea? - După cum am spus, foarte simplu şi uşor, repetă Dick. Din substanţele chimice organice şi anorganice din care sunt compuse celulele fiecăreia în parte, printr-un lanţ de reacţii violente şi rapide, violente în sensul că se succedează foarte repede, practic neobservate, printr-un procedeu descoperit cu mult timp în urmă de locuitorii planetei noastre. Ceea ce veţi vedea voi este aproape nimic faţă de ceea ce se întâmplă de fapt, în realitate. - Dar poate ne puteţi arăta mai clar şi într-un ritm mai lent, pe computer, cu mai multe amănunte şi detalii, propuse Mihai. - Da, se poate şi asta, dar nu cred că veţi înţelege mai mult decât aţi putea pricepe observând direct formarea unei plante artificiale, deci nu prea ajută, deşi procedeul este foarte simplu. - Mda... Mai bine zis, nu vom înţelege nimic, în nici un fel, presupuse Nis. - Tu, cu geografia ta, cu siguranţă nu vei înţelege nimic; poate că nu va fi însă şi cazul meu, murmură îngândurat geneticianul. - După cum am înţeles, dacă nu greşesc, frumoasa domnişoară blondă este biolog, iar domnul Alexandru, specialist în ingineria genetică, deci ei doi ar putea înţelege mai bine ceea ce se petrece de fapt cu aceste plante şi să vă explice după aceea şi vouă, pe înţelesul vostru, zise Dick Torn. Alex se strâmbă a nedumerire la auzul formulei „domnul Alexandru”, de parcă n-ar fi priceput că se referea la el. - Aşa este. Dar mă tem că nici eu, nici Alex, n-o să prea înţelegem mare lucru, suntem cu mult depăşiţi de aceste procedee. Pe Pământ nu facem aşa ceva, replică blonda. - Eu n-aş spune că sunteţi cu mult prea depăşiţi de procedeele noastre, o contrazise Dick. Şi voi obţineţi pe Terra ceva asemănător, prin procedee moderne, asemănătoare şi ele. - Cu specificaţia că nu este chiar aşa, adăugă Lucian. Aş afirma chiar că nu este deloc aşa. Din câte ştiu eu, cel puţin, nu e deloc acelaşi lucru. Acolo sunt cu totul alte metode. Se pot obţine hibrizi cu proprietăţi îmbunătăţite genetic, prin combinarea lor cu hibrizi de la alte plante, dar în nici un caz nu din substanţele din care sunt formate plantele, ci cu totul altfel; nu mă pricep chiar aşa de bine, dar Maria, ca biolog, sau Alex, ca genetician, pot confirma spusele mele. - Da, Luci, ai dreptate, îl aprobă blonda. Metodele sunt cu totul altele pe Pământ, nu seamănă cu procedeele astea rapide de aici. - Se încearcă şi pe Pământ obţinerea unor soiuri de plante de mult dispărute, dar până acum nu s-a reuşit nimic, deşi geneticienii depun toate eforturile, dar sigur nu cunosc metodele voastre prin care pot obţine acest lucru, însă speră să reuşească să le descopere, dacă se poate, cât mai curând, spuse Alex. - Geneticienii voştri vor mai avea de furcă până vor descoperi aceste metode, căci ele există, dar ştiu deja în ce stadiu vă aflaţi, cu cercetările, deci vor mai avea mult de lucru. Acum urmaţi-mă şi priviţi cu atenţie totul, îi invită Dick. Poate veţi reuşi să înţelegeţi totuşi ceva. Toţi îl urmară, mergând pe potecuţa îngustă până la capătul ei, unde se aflau tuburi, conducte şi o mulţime de eprubete, pline cu tot felul de soluţii, substanţe. Dick luă câteva dintre eprubete şi explicându-le ce urma să facă, începu să amestece soluţiile, apoi turnă conţinutul obţinut într-un fel de vas cu pământ, iar nu peste mult timp apăru planta, verde, cu multe frunze, tulpină, rădăcină, tot ceea ce îi trebuia, fiind de fapt o urzică, o plantă care „pişcă”, ajunsă la stadiul de maturitate în numai câteva clipe. Cei şapte priveau nedumeriţi urzica şi nu păreau a fi înţeles prea mare lucru. Dick le explică încă o dată totul, amănunţit şi la cererea lor, le arătă şi pe computer ce se întâmplase de fapt. - Deci planta aceasta are şi rădăcină? întrebă Alex. - Evident, răspunse Dick. Altfel cum ar putea exista? N-ar rezista fără. - Credeam că poate aveţi o soluţie pentru asta, ceva care să înlocuiască în vreun fel rădăcina, făcu Nis. Dar cum de-a crescut aşa de repede? - N-a crescut deloc, aşa am creat-o eu; depinde cum vreţi să fie. Plantele pot fi create ca puieţi, boboci, muguri, sămânţă, care apoi vor creşte, sau pot fi create direct ca plante mature, gata crescute, cu rădăcină, tulpină, frunze şi flori, ca în cazul acesteia. - Chiar toate plantele care se află aici, în acest laborator, au fost create în acest mod? se interesă Stela. - Sigur. Nu există nici o excepţie, răspunse Dick. - Şi de ce spuneţi că nu se mai fac în laboratoare plante de nici un fel? întrebă Alex. Ce se întâmplă după ce le folosiţi pe cele existente pe ogoare, pentru nevoile locuitorilor oraşului? Ele nu trebuiesc înlocuite? - Ba da, bineînţeles. Numai că odată ce au fost deja create, plantele se dezvoltă, cresc şi se înmulţesc aşa cum în mod normal ar trebui să o facă dacă ar fi naturale, iar pentru a asigura necesităţile locuitorilor oraşului, numărul plantelor este mereu constant, aici neexistând anotimpuri în care plantele să nu poată creşte, ori vreme nefavorabilă, care să dăuneze culturilor, ori vânturi puternice, ori alte cauze, meteorologice sau de alt gen, care să le dăuneze, aici totul este în favoarea lor, totul este ţinut sub control şi dirijat după bunul plac al locuitorilor, cât şi după necesităţile fiecărui soi de plantă în parte. Ele vor avea întotdeauna parte de condiţiile favorabile creşterii şi dezvoltării lor şi vor fi mereu suficiente pentru a putea acoperi necesităţile locuitorilor lumii artificiale, explică Dick. - Asta este într-adevăr ceva... murmură Nistor a apreciere. - Puteţi crea în acelaşi mod, la fel de simplu şi rapid, orice fel de plantă, indiferent de mărime, de soi, ori de alte proprietăţi? Adică, în acelaşi mod se poate crea o floare micuţă, gingaşă, ca şi un pom solid, uriaş, cu trunchi gros, ramuri vânjoase şi o mulţime de frunze? întrebă Mihai. - Da, exact în acelaşi mod, la fel de simplu, repede şi uşor, fu răspunsul primit. - Iar animalele existente în pădurea artificială sunt şi ele create în acelaşi fel? întrebă Lucian. - Nu chiar în acelaşi fel, dar aproape, răspunse Dick. - Deci puteţi crea plante, de mărimi sau soiuri diferite, cât şi animale, de diverse specii, prin metode rapide, necunoscute nouă. Mă întreb, puteţi oare crea şi oameni, ca noi, ori ca locuitorii planetei voastre? se interesă Lucian, atacând subiectul care îl preocupa în mod deosebit în acel moment. - Lucian! îi atrase de îndată Nick atenţia. - Nu, prietene, îl întrerupse comandantul. Ştiu destul de bine ce vorbesc. E doar o simplă întrebare, absolut nevinovată, atâta tot. O întrebare la care aştept un răspuns clar. Bine? - Ce vrei să spui prin asta? se prefăcu Dick a nu înţelege, după ce Nick îl aprobase, în cele din urmă. - Nimic altceva decât ceea ce ai auzit, evită Lucian să repete. Este posibil sau nu? - Nu, asta nu, răspunse Dick evaziv, fără alte detalii. - De ce nu? se încăpăţână Lucian în a insista. Eu nu cred că ar fi imposibil. După câte am avut ocazia să văd aici, pe planeta voastră, totul este foarte posibil. - Nu chiar totul, răspunse Dick, fără explicaţii suplimentare. - Lucian, sunt de părere să nu insişti asupra acestei teme, interveni Nick, înainte ca Lucian să fi continuat, fiindcă el era gata să aducă şi alte argumente în favoarea teoriei lui, deoarece, după cum ştim, nu ceda atât de uşor, nu se lăsa repede convins, dacă nu existau dovezi care să demonstreze în mod clar că n-ar fi aşa cum credea el. - În regulă, n-am să mai insist asupra subiectului. Deocamdată. Pentru că nu-mi este încă deloc clar dacă am sau nu dreptate, acceptă cu greu Lucian să renunţe la discuţie. - Lasă lucrurile aşa cum sunt şi acceptă-le, iar cu timpul vei afla dacă e sau nu aşa, numai nu te grăbi, îl sfătui Nick. - Bine, prietene. Ţi-am spus că n-am să mai insist, cedez, cel puţin deocamdată. Dar, în cazul acesta, lăsând la o parte acest subiect, l-aş ruga pe Dick, dacă se poate, să ne permită să luăm planta aceasta, pe care a creat-o acum, la cererea noastră, în nava noastră, „Pacifis”. - Mă tem că nu se poate, răspunse Dick. Cum ar lua contact cu aerul de afară, planta ar dispărea, ca şi cum nici n-ar fi existat vreodată. Existenţa ei nu poate fi asigurată decât aici, în interiorul lumii artificiale. Nu aveţi cum s-o transportaţi până la bordul navei voastre şi n-o puteţi păstra în interiorul „Pacifis”-ului. E imposibil! - Să nu zici niciodată „imposibil”, Dick. Găsim noi o soluţie, rosti Lucian gânditor. - Dar pomii din pădurea artificială nu sunt în interiorul lumii artificiale, ci în exterior, pe suprafaţa planetei şi totuşi ei există, rezistă atmosferei de afară; nu dispar. Existenţa lor nu este periclitată, observă Mihai. - Asta aşa este, îl aprobă Dick Torn. Dar pomii aceia au fost anume creaţi pentru a putea rezista pe suprafaţa planetei, în acele condiţii, adăugându-li-se anumite proprietăţi. Oricum, ei sunt strâns legaţi de lumea noastră artificială. Sunt ţinuţi sub strictă supraveghere de aici, iar evoluţia lor este direct urmărită şi ţinută sub un control sever. Apa le este trimisă de aici, din interiorul lumii noastre artificiale. În plus, plantelor din exterior le sunt asigurate şi create toate condiţiile necesare pentru ca existenţa lor să fie posibilă, fie chiar şi pe suprafaţa planetei, în prezenţa dantoniului, iar toate aceste măsuri suplimentare sunt luate pe lângă faptul că pomii au fost creaţi anume pentru a rezista acolo, în acele condiţii, în acel mediu. Pe când această plantă a fost creată fără a avea posibilitatea de a rezista în exterior, fiindcă nu mi-aţi spus de la început că aţi avea intenţia să o luaţi, aşa că nu are acele proprietăţi care să-i permită să reziste în afara lumii artificiale. În plus, aceia de afară sunt pomi, au dimensiuni destul de mari, după cum aţi putut vedea şi voi, nu sunt deloc chiar aşa de mici încât să încapă în nava voastră şi nici nu cred că aţi dori să aveţi la bordul navei voastre un astfel de pom, chiar dacă ar putea rezista sau ar încăpea, deşi, de fapt, tot nu cred că ar avea loc în nava voastră, spuse Dick. - Şi chiar dacă în cele din urmă ar avea loc, tot nu am lua la bord un copac, se înţelege, spuse Lucian, la fel de îngândurat. Dar o plantă ca această urzică, pe care ai creat-o la cererea noastră, ar merge. De altfel, cred că am găsit şi soluţia potrivită pentru a putea face posibilă existenţa ei şi la bordul navei noastre, fără proprietăţi de excepţie, nu renunţă comandantul la această idee. - Mă faci curios, afirmă Dick. Deci, care ar fi soluţia? - Simplu. O micuţă cupolă, o mică lume artificială pentru această plantă, aşa cum aţi creat uriaşa cupolă sub care se adăpostesc acea multitudine de plante şi tot ceea ce se mai află sub ea, inclusiv locuitorii uriaşei voastre lumi artificiale. Cred că dacă i s-ar putea confecţiona un fel de cutie sau ladă transparentă, sau o cupolă transparentă, pentru a putea pătrunde lumina până la plantă, un recipient ceva mai mare, închis ermetic, pentru a nu exista riscul pătrunderii în interior a altor substanţe, cu excepţia oxigenului necesar, cu care ar fi umplut, am putea lua planta la bordul navei noastre. Bineînţeles că va fi necesar ca acest recipient să asigure plantei posibilitatea alimentării cu apă, în cantitatea necesară, fără pericole pentru plantă. Ar fi ca un fel de incubator, cum i-am spune noi, în care planta să fie complet izolată de exterior, spuse Lucian. - Nu-i o idee rea, aprobă Dick. Cred că s-ar putea aranja. Un fel de cutie transparentă ermetică, un recipient confecţionat din materialul pe care-l cunoaşteţi prea bine, dotat cu un dispozitv care să asigure în permanenţă alimentarea cu apă şi oxigen, fără pericolul pătrunderii substanţelor care i-ar putea periclita existenţa. Da, trebuie să recunosc că e o idee remarcabilă; mie nu mi-ar fi trecut prin minte. Eşti foarte isteţ, priceput, prevăzător şi bine informat, aprecie Dick admirativ, la adresa comandantului. - Bine, îţi mulţumesc. Oricum, nu e mare lucru, răspunse Lucian. Deci, se poate? se interesă el. - Da, s-ar putea, dar nu imediat. Trebuie să aşteptaţi până va fi gata recipientul, fiindcă îl vom confecţiona aici, în acest laborator, după ideea ta. - Bineînţeles, nu ne grăbim, acceptă Lucian. Tot ce dorim e să avem planta la bordul navei noastre, de preferinţă, înainte de a părăsi planeta Proxima. - Se rezolvă. Dar în acest caz, am să vă cer şi eu ceva în schimb, o mică favoare, anunţă Dick. - Desigur, orice, cu plăcere, dacă se poate, evident, spuse Lucian, nu fără a-şi ascunde mirarea, fiindcă nu-şi putea da seama ce anume ar putea cere Dick Torn în schimb. - Aş dori, în locul plantei pe care o veţi primi, tot o plantă, una de-a voastră, naturală, de pe Terra, dacă aveţi aşa ceva la bordul navei şi dacă doriţi să ne daţi una. - O plantă de-a noastră?! Cred că e posibil, însă nu ştiu... Dacă Maria este dispusă să se despartă de una dintre preţioasele ei plante, la care, bănuiesc, ţine foarte mult, va veni mâine cu mine şi va alege o plantă din laboratorul ei de biologie din „Pacifis”, pe care să v-o oferim vouă. Ce spui, blondo? - Sigur, Luci. Se poate. De ce m-aş împotrivi? Bineînţeles că îmi este greu să mă despart de una dintre plantele mele, dar sunt convinsă că şi aici o va duce destul de bine, va fi îngrijită corespunzător şi i se vor asigura toate condiţiile necesare supravieţuirii. În plus, va fi interesant să o înlocuim cu o plantă artificială de pe Proxima, va fi o experienţă utilă de ambele părţi. Vom aduce mâine o plantă din „Pacifis” aici. - Atunci, blondo, s-a făcut! Să-ţi iei rămas bun de la una dintre plantele tale, concluzionă Lucian. - Iar voi veţi avea în curând această urzică artificială la bordul navei voastre, îi asigură Dick. Vă atrag însă atenţia că va fi necesar să o alimentaţi cu o apă foarte purificată, mai mult decât doar distilată, pentru ca existenţa ei să fie posibilă; izolarea de mediul înconjurător nu va fi suficientă. - Nu încerca să ne sperii prea tare, Dick. Vom face tot posibilul să-i îndeplinim toate condiţiile necesare existenţei, afirmă Lucian, ca de obicei, încrezător în spusele sale. Cu ajutorul vostru, bineînţeles. Sper să ne descurcăm. - E-n ordine. Avem încredere în voi. Cred că veţi reuşi, zise Dick. - Sigur. Atunci totul e-n regulă. În curând vom face schimbul, spuse Lucian. Dar dacă problema asta s-a rezolvat deja, aş mai avea o dorinţă, cu riscul de a deveni plictisitor cu cerinţele mele. - E dreptul vostru, Lucian. Aşa că spune ce doreşti, îl invită Dick. Nimeni nu te va considera plictisitor. - Aş vrea să permiţi unuia dintre noi şapte să încerce să creeze o astfel de plantă artificială, evident, sub îndrumarea ta, Dick, îşi exprimă comandantul dorinţa. - Sigur. Se poate şi asta, aprobă Dick, fără ezitare. Bănuiesc că acel unul dintre voi care doreşti să încerce acest lucru eşti chiar tu. N-am nimic împotrivă, eşti liber să încerci. - Nu tocmai. Mulţumesc, dar nu m-am gândit nici o clipă la mine. Nu eu trebuie să fac această încercare. - Nu?! se miră Dick. Atunci cine? - Blonda, rosti scurt Lucian, Maria privindu-l nedumerită. Cred că ar fi cea mai indicată, ea ar trebui să încerce, ar fi mult mai bine. - Eu, Luci?! Nu cred că vorbeşti serios, se opuse blonda. De ce eu?! Mai bine să faci chiar tu această încercare. Eşti comandantul, ai tot dreptul, ba chiar obligaţia să o faci. - N-ar fi mare lucru, blondo, aş putea încerca. Totuşi, nu cred că aş fi cel mai potrivit pentru asta, n-ar fi corect, chiar dacă aş reuşi să obţin o astfel de plantă artificială sau aş înţelege cât de cât ceva din ceea ce am făcut. Sunt însă matematician, nu ţine de domeniul meu nici pe departe; e vorba despre una dintre specializările tale de bază, biologia, deci, în mod normal, deducţie logică, tu trebuie să fii cea care va încerca, nicidecum eu. Eu aş reţine doar că este vorbe despre un şir de procedee care se succed rapid, nimic mai mult, nefiind vorba despre cine ştie ce calcule. Iar tu... Sunt sigur că poţi, vei reuşi. - Poate ai dreptate, Luci; totuşi, nu ştiu... Parcă mi-e teamă să încerc. - N-ai motive, blondo. Nu trebuie să-ţi fie teamă! Nu e nimic periculos, sau mult prea dificil. - Ştii, iubito... interveni Nick. Cred că Lucian are dreptate. Ar trebui totuşi să încerci, să nu pierzi o asemenea ocazie; cine ştie dacă se va mai ivi vreodată alta. În locul tău, n-aş ezita nici o clipă, n-aş sta pe gânduri, aş accepta imediat. Ar trebui să încerci, cu atât mai mult că Dick îţi va explica amănunţit ce anume ai de făcut, deci îţi va fi destul de uşor. Trebuie doar să ai încredere în tine şi voinţa de a o face. - Eu îi voi explica totul, îi voi sta la dispoziţie. Nu-i mare lucru, nu e dificil. E imposibil să dea greş, întări Dick. - Bine. Aţi câştigat. Voi încerca, acceptă blonda. - Grozav! aprecie mulţumit Lucian decizia Mariei. Iar după tine, aş propune să încerce şi Alex, numai dacă Dick este de acord. - Nici o problemă. Sigur se poate. Puteţi face chiar fiecare dintre voi câte o plantă artificială, dacă asta vi se pare interesant. Nu-i mare lucru, spuse Dick. - Ah, nu, nici chiar atât de multe, se opuse Lucian. Deşi ar fi într-adevăr interesant. Însă nu vrem să facem colecţie de plante artificiale. Dar Alex e genetician, deci cred că merită să încerce şi el. - Mersi, Luci, se entuziasmă Alex. Chiar doream să încerc şi eu, sunt foarte curios să văd cum se procedează, deci ai nimerit bine menţionându-mă. Dar mai întâi să încerce blonda, evident, are prioritate din partea mea. - Vă rog, domnişoară Maria... o invită Dick politicos. Ce plantă aţi dori să creaţi şi în ce stadiu de dezvoltare aţi dori să fie ea? - Nu ştiu încă prea bine. Să mă gândesc puţin, zise blonda, gândindu-se bine câteva clipe, în care ochii ei cei verzi ca frunzele plantelor ce o înconjurau, sclipiră de emoţie. În final, după un timp, se decise ce anume ar dori să creeze şi îi anunţă şi pe ceilalţi: - Aş dori să încerc să creez o plantă care actualmente se întâlneşte foarte rar pe planeta noastră, o plantă pe care nu am avut ocazia să o văd până acum, despre care doar am citit materiale în lucrările de specialitate, am văzut-o doar în fotografii sau în emisiunile de televiziune, pe computer, în reviste sau în alte materiale de specialitate. Aş dori ca planta respectivă să fie în stadiu de maturitate, deci cu rădăcină, tulpină şi frunze. Şi în plus, dacă s-ar putea, să aibă şi acele proprietăţi necesare pentru a putea rezista şi în afara oraşului sau a lumii artificiale, de sub marea cupolă. - Prea bine, domnişoară. Se aranjează, încuviinţă Dick. Mai puţin partea cu proprietăţile necesare existenţei în aer liber în afara lumii artificiale. Asta încă nu se poate. - De ce? păru nedumerită blonda. - Pentru că, presupun, vreţi s-o faceţi acum, aici, repede. Şi asta nu se poate, dacă ar trebui să o înzestrăm cu acele proprietăţi; ar dura foarte, foarte mult; nu mai e chiar aşa de uşor şi rapid de creat. - Înţeleg. Atunci e bine şi fără acele proprietăţi speciale, renunţă blonda. - În cazul acesta, veţi putea crea această plantă, ca de altfel, oricare alta aţi dori, dar va trebui să-mi daţi câteva detalii precise referitoare la ea, pentru a cere computerului să ne distribuie substanţele necesare obţinerii ei. - Un moment! îl întrerupse Nistor. Cum, vrei să spui că nu se folosesc aceleaşi substanţe pentru toate plantele? - Nu, evident, răspunse Dick. Aproape aceelaşi, dar nu în totalitate, pentru că fiecare plantă are câteva particularităţi, ceva specific anume numai ei, nu şi celorlalte. Dacă am folosi mereu absolut aceleaşi substanţe, atunci toate plantele ar fi la fel, nu ar exista diferenţe între ele, ci toate ar fi identice. - Bănuiesc că aceste diferenţe trebuie să fie minore, presupuse Nistor. - Da, însă orice diferenţă, oricât de minoră ar fi ea, nu este neînsemnată, ci, dimpotrivă, poate avea un rol major în determinarea speciei plantei. Numai aceste mici diferenţe fac ca aceste plante să nu fie toate la fel. Deci, domnişoară Maria, îmi puteţi spune câte ceva despre planta pe care doriţi să o creaţi acum? - Bineînţeles, acceptă blonda. Cuprinsă de emoţie, îi oferi lui Dick câteva amănunte foarte importante, inclusiv denumirea plantei respective, atât cea ştiinţifică, cât şi cea populară. Era o specie de plantă care apăruse recent pe Terra, în zone aproape inaccesibile omului, deci nepopulate; în plus, exemplarele erau foarte rare. Planta respectivă apăruse cu doar câţiva ani înainte de plecarea celor şapte tineri în această misiune, de aceea se ştiau doar foarte puţine amănunte despre ea şi tot de aceea îşi manifestă blonda interesul, căci nici ea nu reuşise să afle mare lucru despre acea misterioasă plantă... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate