Dicționar de termeni, actualizat în anul 2041

Coronavirus este o clasă de virusuri, protejate de o anvelopă lipidică și de un înveliș proteic sub formă de țepi care, la microscop, au aspectul unei coroane solare, ceea ce explică denumirea.
Dintre virusurile periculoase pentru oameni, le menționăm pe următoarele:
- SARS-CoV, care a provocat epidemia de SARS din 2002. SARS vine de la sindrom respirator acut sever. CoV, evident, vine de la CoronaVirus.
- SARS-CoV-2, numit „noul coronavirus”, care a provocat epidemia de CoViD-19. CoViD vine de la CoronaVirus Disease, 19 este anul apariției.
- SARS-CoV-3, numit „mai noul coronavirus”, care a dus la CoViD-26.
- SARS-CoV-4, numit „cel mai nou coronavirus”, care a dus la CoViD-31.
- SARS-CoV-5, numit „foarte noul coronavirus”, care a dus la CoViD-36.
- SARS-CoV-6 (fără alt supranume, se terminaseră gradele de comparație), care a provocat boala de azi, CoViD-40.

Stelian Popovici, un ziarist de 54 de ani, termină de citit datele din CovidPedia și le mută într-un colț al ecranului, gândindu-se că le poate folosi în articolul la care tocmai lucra. Pe același ecran, mare cât peretele, trecu la un buletin de știri.

“Din datele statistice, se pare că a început al nouălea val din 2041 al epidemiei CoViD-40”. Stelian nu înceta să se minuneze de viclenia reporterilor TV. Evoluția pandemiei era, în mod clar, crescătoare, dar graficul ascendent de pe ecran nu era strict linar. Așa cum e normal, avea mici vălurele. Reporterii le numerotau și le foloseau pentru crearea unor false speranțe. Psihologic vorbind, se pleca de la proverbul “Ce e val, ca valul trece”.

“La ceremonia de absolvire a facultății de Robotică industrială, tatăl unei absolvente și-a îmbrățișat fiica în văzul lumii. Infractorul a fost arestat pe loc.” Pe ecran se derula scena incriminată, în care toate persoanele implicate aveau costume aproape identice cu cele de cosmonaut. Facultatea de Robotică era vânată de ziariști, absolvenții formau o clasă de elită compusă din mici genii, racolate din școala primară. Încă din facultate, studenții proiectau noi forme de roboți și de inteligență artificială. În fabrici, roboții trebuiau să fie controlați de la distanță de către muncitorii specialiști. La fel ca restul populației, aceștia lucrau la domiciliu.

“A fost produs un nou vaccin pentru CoViD-36. Ca și precedentele, va fi obligatoriu. Termenul de vaccinare este 31 august 2041. După această dată, cei găsiți nevaccinați vor fi arestați și internați în sanatoriile CoViD. La vaccinul pentru CoViD-40 s-a ajuns în faza de testare, se estimează că va fi lansat în septembrie.”

“Reporterii noștri au descoperit un pensionar supraviețuitor, la etajul 12 al unui bloc de la periferie. Se pare că nu mai ieșise din apartament de la ieșirea la pensie, în 2030. Mâncare îi aducea fiica lui, angajată la un supermarket, care o dezinfecta încă de la primirea în depozit și o punea deoparte pentru tatăl ei.”

“Spitalul Mircea cel Bătrân - numit astfel pentru că era instalat în fostul sediu al unui liceu - a anunțat că că nu mai are decât două paturi ATI.” Stelian oftă, amintindu-și vremurile în care absolvise acest liceu prestigios. Încă din anii 20, școlile și universitățile trecuseră, treptat, la cursuri exclusiv online. Clădirile fuseseră transformate în spitale specializate CoViD. Excepție făceau facultățile de medicină, care aveau chiar în incintă două tipuri de spital, CoViD și non-CoViD, unde studenții făceau practică. În ciuda riscurilor, meseriile de medic și asistent sanitar erau foarte căutate. Pe de o parte erau bine plătite, pe de altă parte constituiau o bună rampă de lansare pentru politică și administrație. Medicii dictau o bună parte din măsurile care afectau viața tuturor.

“În București a avut loc primul accident rutier din acest an. Două ambulanțe s-au ciocnit ușor pe bulevardul Mihai Viteazu. Vinovat este șoferul uneia din ele, datorită unei amețeli, provocată de o infectare recentă cu CoViD-40.” În orașe, străzile sunt goale. Toată lumea lucrează de la domiciliu, ceea ce rezolvă și problemele iscate de închiderea grădinițelor și a școlilor. Alimentele sunt furnizate de firmele de catering, iar celelalte cumpărături se efectuează prin magazinele virtuale.

“Fiul cunoscutei vedete Eva Popa a intrat la Facultatea de Teatru.” Facultatea își păstrase numele, dar nu mai avea nicio legătură cu teatrul. Toate teatrele și sălile de concert își schimbaseră destinația, la fel ca bibliotecile publice și expozițiile de arte plastice. Cultura se făcea la domiciliu. Actorii și instrumentiștii fuseseră angajați de firmele de cablu, care creaseră adevărate studiouri de efecte speciale pentru a combina înregistrările individuale ale artiștilor, făcute acasă, în filme sau concerte cu participare numeroasă.

“Un fost ATM a fost vandalizat de către un bătrân și nepotul lui.” Bancomatul în cauză fusese uitat de Dumnezeu undeva la periferia orașului, toate celelalte ajunseseră de mult la fier vechi. Infracțiunea părea complet inutilă, banii numerar nu mai erau folosiți de 15 ani, fiind o sursă potențială de transmitere a virusului. Toată lumea plătea cu cardul, cu telefonul sau, în ultima vreme, cu cipul. Întrebat de reporter, bătrânul hoț a răspuns: “Am vrut să-i arăt nepotului ce meserie frumoasă aveam în tinerețe. Astăzi, hoția la nivelul de jos a dispărut. Iar cea de sus nu se mai numește hoție, ci inginerie financiară. Pentru a păstra tradiția familiei, o să-mi dau nepotul la facultatea de științe economice. “

Stelian întrerupse buletinul de știri și își consultă agenda, care clipea cuminte într-un colț al ecranului. În jumătate de oră trebuia să fie la Palat, unde primul ministru urma să anunțe o nouă serie de măsuri anti CoViD. Palatul nu era departe, dar intenționa să meargă pe jos, ocaziile de a efectua o scurtă plimbare nu erau prea dese. Ziariștii erau privilegiați, aveau permise permanente de ieșit din casă, pentru a putea evidenția în media abaterile de la norme. Dar și la ei, abuzurile de folosire a permisului erau amendate. Stelian își puse costumul ermetic pentru exterior, își înșurubă casca și ieși pe ușă. Pe la mijlocul distanței văzu cum, de pe o stradă laterală, un costum asemănător cu al lui se îndrepta în aceeași direcție. Silueta i se părea cunoscută, așa că își activă cipul. Acesta luă legătura cu cipul celeilalte persoane și, pe ecranul de pe mâna stângă a costumului, îi apărură datele complete - Adrian Șonțu, ziarist la True TV. Se cunoșteau de ani de zile, așa că au parcurs restul distanței împreună. Evident, la doi metri depărtare.
- Tot la Palat?
- Tot!
- Ce mai face Mirela?
- Ce să facă, se ocupă de ăla micu. După școala online, are meditații online de limba chineză și de pian.
Stelian oftă. “Bună opțiune, limba chineză!”. Începuse și el un curs de mandarină, dar la vârsta lui, mergea foarte greu. Abia era în stare să pronunțe “Ni hao, China!”. Probabil, peste câțiva ani, va auzi la postul public “Ni hao, România!”, cu subtitrare “Good evening, România!”. Cu cât ești mai mic, cu atât e bine să știi mai multe limbi!