agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 381 .



Ședința cu părinții
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [moiraa ]

2020-12-01  |     | 



Domnul Procopiu nu se grăbea. Îmbrăcat elegant, cu cămașă nouă și cravată aleasă de soția sa Silvia cu o zi înainte, porni pe jos spre liceul aflat la două străzi distanță, unde învăța Alexandru, la ședința cu părinții. Prezența lui era de fiecare dată formală, nu avea nici un fel de probleme cu băiatul: premiant, olimpic la germană, studios și cu un comportament fără cusur.
- Când ieși, treci pe la spălătorie și adu rufele...o auzi pe nevastă-sa care intră în bucătărie punându-și șorțul de gospodină din mers, gata să prepare felurite bunătăți pentru cina cu care-i va aștepta nerăbdătoare.
Se așeză în banca a doua de la geam, locul lui Alexandru. Roșea de plăcere când răsunau, peste adunarea de părinți, cuvintele de laudă și rezultatele excelente obținute de băiat, înșiruite de dirigintă. Considera firesc ca băiatul să-i confirme așteptările, complimentele erau meritate, cunoscându-i de când era în clasele primare interesul acestuia pentru lectură și studiu. Când sosea acasă îl găsea cu nasul în cărți,
aplecat de spate, concentrat, părând că nu aude zgomotul ușii de la intrare. De cum pătrunse în clasă, doamna dirigintă Vlădeanu, salutând cu bucurie prezența foarte bună- ca niciodată- începu:
- Copiii se plâng de materia tot mai grea, de trezitul dificil dis de dimineață și de drumurile îngreunate de iarna de afară. Suntem în plin an școlar și ei încă au nevoie de adaptare. Sunt mai serioși ca la începutul anului, dar să particularizăm.
Părinții se foiră în bănci privind unii spre alții, fiecare cu speranța că nu vor avea parte de surprize.
- Iulia nu merge bine la matematică, îi este teamă să facă ceva și alege calea proastă, are cele mai slabe note din clasă la această materie. Liviu a fost o perioadă bolnav, dar a progresat. e mai limpede în gândire, la germană are note mai mari. Ovidiu are cap de matematician dar e împrăștiat, vede lucrurile bizar, lipsește rigoarea în exprimare și redactare. Eliza e obosită, are multe absențe- vă rog să rămâneți, d-na Neagu, să vi le spun-, trebuie să muncească mai mult, nu e pentru acest profil. Ce are de gând? La Alexandru situația școlară e foarte bună, nu am ce zice, totuși vă rog ca la sfârșit să rămâneți un pic să stăm doar noi de vorbă.....
Dl. Procopiu îngheță și zâmbetul îi pieri. Începu deja să deruleze scenarii în mintea sa. Știa despre Alexandru că avea înclinații de aventurier, dar în timpul liber. Ultima dată, spre sfârșitul verii, când îl duse la unchiul Mitică la armăsarii de spiță
nobilă ai regimentului de cavalerie fusese avertizat ca, în afară de zahăr, biscuiți și felii de sfeclă, nu trebuie să le dea nimic de mâncare. Totuși, la plecare, hrănise unul dintre cai- favoritul lui- cu o droaie de gogoși proaspete de acasă de fusese nevoie de o săptămană de tratament ca să-și revină din colică sărmanul armăsar .Ce-o fi? Conflict cu un coleg? Prea îndrăzneț cu o fată? A plecat mai devreme sau a lipsit de la școală? A răspuns obraznic? Întrebările fără răspuns nu-i dădeau pace. Simți că i se face dintr-o dată foarte cald în banca aceea incomodă și prea strâmtă. O fi o greșeală? gândi cu speranță. Tocmai atunci intră și profesorul de germană, dl. Kroner, mic, grăsuț, cu ochelari simpatici, care avu numai cuvinte de laudă declarând că e clasa lui cea mai bună. Ședința se sfârși, și părinții, unul câte unul, părăsiră sala de clasă. Rămaseră doar dl. Procopiu, d-na dirigintă și dl. Kroner.
- Știu că sunteți foarte ocupat, aveți timp să mai discutați cu Alexandru ?
- De ce spuneți asta? răspunse tot cu o întrebare domnul Procopiu, mușcându-și ușor buza de jos.
- Am fost informată că acum câteva zile un grup de elevi, printre care și Alexandru, au mers după ore în parcul de la Universitate și și-au făcut de cap cocoțați pe bănci, fumând și urlând unii la alții, încălziți după câteva sticle de bere. Au deranjat și au atras priviri. Cineva a anunțat poliția. Au spus că nu se pot identifica cu nimic, dar emblema liceului de pe pieptul vestonului i-a dat de gol. Un elev impecabil ca el? Ce-a fost cu ieșirea asta? E o abatere ce nu va rămâne nesancționată. Am vrut să-i scad nota la purtare, dar prin intervenția și insistențele d-lui Kroner care mi-a solicitat să-i las în grijă pedepsirea lui Alexandru, va fi doar exclus de la cercul de germană până la sfarșitul anului. A scăpat ușor, dar vă rog ca pe viitor să-i observați mai îndeaproape devierile de la comportament în public și mai ales când este îmbrăcat în uniforma școlară.
În poarta școlii îl aștepta Alexandru. Nu se miră. Băiatul evită privirea tatălui. Nu spuse nimic și continuară împreună drumul. Incidentul luase o oarecare amploare și asta îl scotea din sărite pe băiat. Se opriră la spălătorie. Dl. Procopiu ieși cu un pachet în brațe pe care îl preluă Alexandru. După câțiva metri un picior îi fugi pe gheață și ajunse rapid în patru labe pe trotuar. Pachetul zbură- ca aruncat din praștie- ceva mai încolo.
- Ce vă holbați? se răsti la câțiva copii ce ieșiră din brutărie cu gura plină de cornulețe parfumate și priveau scena amuzați. Își scutură cu înverșunare pantalonii, luă pachetul de jos și continuă drumul un pic mai domol.
- Hai, tată, ce naiba? Doar nu ai să faci o tragedie din asta... S-a întamplat o dată, așa are talent mai mereu d-na dirigintă să ne dibuie când ne mai distrăm și noi...
- Talentul ăsta e bun la nevoie...replică dl. Procopiu un pic zăpăcit. Îl deruta tonul nonșalant al fiului ca răspuns la atitudinea taciturnă și autoritară adoptată de el. Era un părinte preocupat de soarta copilului. Nu dorea să se creeze precedente. Alexandru simți deodată, preț de câteva secunde, un sentiment de dezgust față de școală. Era o situație banală, bizară, plătită prea aspru. Încet, încet, ajunseră aproape de casă. Parcă luând deodată o greutate în spate, domnul Procopiu se opri și se răsuci spre băiat :
- Maică-ta trebuie să fie mândră de tine, știi că nu stă bine cu sănătatea, așa că am hotărât să nu o deranjăm cu cele aflate.
Grija și nesiguranța ce pluteau în aer se risipi. Alexandru simți ca pentru prima oară aerul rece și proaspăt al serii de februarie. În casă aromele ce veneau dinspre bucătărie îi treziră o foame de lup. Madam Silvia îi întampină, îmbrățișându-și băiatul.
- E totul bine, răspunse dl. Procopiu privirii insistente ce se fixase asupra lui, nu-ți fă griji....
( 03.03.2018 -Balcan Anișoara )

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!