agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 826 .



Bâțăitu᾿ (2)
proză [ ]
Fragmente naturalist-fantastice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2021-10-10  |     | 



Să fi fost la fel de bătrân ca timpul. Locuia la șosea. Într-o casă cu prispă. Unde niciodată prea multe nu se adunaseră. Cu părinții lui locuia. Un tată ca un gânditor de Hamangia. Și o pitică de mamă purtându-și resemnat mersul în paranteză. Sorbind aerul la fiecare silabă, mai să se înece. Niște năluci! Și ochii lui? Larg deschiși. Ca de spaimă. Și gura... gura? Gura cârpită. Deloc metaforic. I-or fi plăcut și lui fetele! Dar căciula cu urechi de câine...? Eheheiiii și restul...!

S-a făcut primăvară, Bâțâitule, uite, pământul își lasă aburii să iasă! Și zgârmă lighioanele după viermișori și viață!

Și-a dat-o jos la un moment dat, când nimeni nu se mai aștepta. O țeastă teșită cum nu mai văzusem vreodată! De moarte vinovat, și-a pus-o repede la loc. A început înaintarea, de atâtea ori amânată. Zâmbind prostește sau – cine știe?! – sfidător curioșilor indiscreți dindărătul porților. Era flăcău! – zicea lumea. Flăcău-flăcău! Feri-te-ar, nu cunoscuse defel muiere! Însă! Mergea constant la București. Avea el acolo o soră frumoasă și tânără. Mamă a două zgâtii. Lua „irrrtttta aiea rrroșșșșiea” de-aci din deal de la Pompă. 2-3 zile nu-l vedeai. Ba odată a stat chiar o săptămână! Se întorcea. Mirosind a motorină. A fum străin de țigară. Mai ales a București. Atunci îl priveai pentru a doua oară. Pentru a treia. De sus în jos. De jos în sus. De sus. Încercai să-i decupezi uriașa teșitură a capului de restul trupului. Rămâneau 2 ochi decolorați de copil bătrânicios. Un moșneag dat în mintea prichindeilor. „Bunnnnă dimmminnnneaaaațțța!” – se trezea ᾿mnealui rostind lăbărțat-poticnit. Și cetele de copiii îi dădeau târcoale, căci pe crucea lor de mai întâlniseră picioare așa de tărăgănate! Nerod, Bâțâitu᾿ zâmbea iar și iar. Un stigmat aparte îi lua în posesie chipul. Roza, mă-sa, prindea trandafiri la gâtul leșinat al lingurilor lemnoase. Îl chema. Nimeni nu-și amintea vreun nume! Și, obraznice, mogâldețele îl acostau: Bâțâituleeeee! Îl împingeau. La stânga. La dreapta. În față. În spate. –Dansează-ne lambada, Bâțâituleeeee! O lua la fugă. Într-un cutremur, dislocate, șoldurile se balansau. Și obrajii i se perpeleau pe trotuar, 2 bucăți de carne sfrijită, inutilizabilă. Din înălțimea aceea terifiantă, de nu va fi fost marea singurătate, lumea se clătina: nimic nu era sigur; niciodată nu fusese. Și oamenii nu văzuseră plânsul. Nici eternitatea lui chinuită. Zilele nesfârșite de obidă. Privitul în gol pe o fereastră care oriunde dădea, nu și afară. Gesturile haotice de a-și strânge pantalonii soioși din ce în ce mai largi pe un trup împuținându-se văzând cu ochii. Nici durerea amestecată cu țărână și frunze a unei mame de la țară nu o văzuseră. Deznădejdea ei, incapabilă, aproape rușinându-se să-și trădeze amărăciunea, darămite să-i mai spună pe nume. Așa că zilele se scurseseră...

Nu s-a mai arătat o vreme. Gălăgioși, copiii chinuiseră, cum se pricepuseră ei mai bine, o pisică. Până-ntr-o zi! Când el a reapărut. Răsturnat pe o parte. Purta băț cioturos. Și zâmbet strâmb. A rostit întortocheat, nelaîndemână: „Dddummmmibbbimbbinbbeațțțțaaaaaaa!᾿ Și ei au mâncat pământul.


La scurtă vreme prispa s-a umplut. Fusese văzut un popă. Vreo două vecine mai aprige. Când păsările Domnului repetau de plecare, sufletul lui era izbăvit.


Peste vreo lună ar fi făcut 30.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!