agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 433 .



Pe un câmp al macilor, ca-ntr-o pustie
proză [ ]
Trădarea (36)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2022-05-02  |     | 



Mă tot uit la tine: așa de plăpând, de mărunt, de nepotrivit pentru toți vulcanii ăștia din mine! Atât de obosit, de bolnav de-nfrățit cu minciuna încă dinainte de-a te fi ivit pe lume! Cu mersul târșâit, ce mi-ar mai prinde el ca sub o grotă pasărea! Și-atunci care înviere să zgâlțâie piatra, de unde să vină mironosițe, de știre să dea?! Tâmpii să se crucească! Să creadă mai apoi, să creadă! Nu-mi privești ochii, nu-mi simți parfumul, nu vezi nu vrei nu știi... nu poți? Trec anotimpurile. Nu se mai întorc. Iată femeia asta cum se mistuie pe un câmp al macilor ca-ntr-o pustie, pe sine din urmă încercând să se ajungă! Să nu-și mai dea drumul! Această tentativă eșuată de a-și intra în rol, de a începe, în sfârșit, să trăiască dincolo de fila livrescă a nefi-ului. Asemenea bolnavului de moarte care în tăcere își promite că, într-un fel sau altul, are să se facă bine. Ignoră pronosticuri, destin, dependența fatală de semeni. Și asta se cheamă credință sau doar... nițică iubire de sine! E sigur: în absența lui, s-ar opri totul... Ar țipa, poate, Dumnezeu sau înger ar trimite păcatul să îl străpungă... Dar iată femeia asta care se face rea. Ea-și suflă chipul. Nu mai cunoaște frumusețea ce i-a fost dată în arendă... Și vrea ca ochii să i se mijească, gura să i se strâmbe, pielea să-i crape, atâta timp cât nu o vede nimeni. Mai e o zi, încă o oră, o clipă..., fracțiunea de fracțiune..., nimicul! Tot timpul ăsta pe care tu îl iei în derâdere, îți storci mucii, grohăi cu junglele din tine.

Cum să te fac părtaș, măruntule, nepotrivitule? Când tu nu pricepi nici măcar o miime dintr-un cuvânt de-al meu rostit cu dicție, cu deplină convingere! Și-atunci sunt doar rea sau, poate, doar mușcătura ta e fatală.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!