agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 249 .



Incognito
proză [ ]
Trădarea (43)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2022-06-19  |     | 



La toți ne era frică. Nu știam exact de ce. De cine?! Aceeași întrebare care ne frământase străbunele străbunii se ivea și pe buzele noastre, amuțite înainte de articulare. Ne luam cu una, cu alta. O inflorescență galbenă, cel mai probabil de roșie, ivită aproape din întâmplare, tot așa mergând spre maturitate. Un rest dintr-o ramă. Povestea încropită de fiecare dintre noi... dintre voi... cu imaginația-i personală, intersectându-se în marea imaginație colectivă... până la confuzie până la anonimat până la apocalipsă. Păsările ciripeau la fel ca la facere. ERA CEVA ÎN SPATELE CIRIPITULUI LOR! În felul în care eu simulam începerea, continuitatea. Uriașa actriță parcă bătea în retragere. Și atunci... ei... atunci o barcă oarecare suspenda interogația. Nu fusesem nicicând mai asertivi. Luam lumea. O puneam în enunțuri cu punct, care se făceau ditamai munții, ditamai oamenii. Ah, ce geloși mai eram pe Dumnezeu! Cum de știuse El așa de irezistibil să croiască viața!? Și celeilalte, intempestiv, pe nevăzute, loc în ea să-i facă?! Că mergeam ca orbii, frumoșii orbi ai marilor orașe! Purtând la intervale inteligente, cu luciditate stranie, aurul spicelor, starea de grație, incapacitatea de a ne opune contopirii cu nesfârșitul: Ține-mă la capătul lumilor, acolo unde nu există trecere și hrana îmi este zumzetul spicului înspre înviere! Trăiam clipa, fie și în foișorul ăsta ce se depărtase văzând cu ochii, de care ne atârnasem ca de o primă și ultimă firavă foșnire de viață! ... ERA CEVA ÎN SPATELE CUVINTELOR NECUNOSCUTULUI! Într-o clipă zărit pe banca invizibilă. Acolo în camuflajul perfect al vișinilor fosforescenți ce aruncau stropi de ploaie înspre îngeri. – Mergeți cam 500 de metri (ohooo, o juma de km!!) la dreapta... până la o intersecție... (lumea era, desigur, aceeași succesiune amplă de răscruci, de reinventări salvatoare)... O să vedeți niște umbreluțe, unele agățate direct în cer... Dacă o să aveți noroc, veți prinde chiar luntrașul...

(Nu mă încredințasem eu vreodată prea mult norocului... am simțit pala înmiresmată: sigur Dumnezeu inventa cea mai curată dintre lacrimi)

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!