La o masă de afaceri, pe undeva în Centrul Vechi, constatând că discuţiile au ajuns la un punct mort, trenează şi se apropie de impas, la semnul discret al amfitrionului, animatoarele se adresează celui ce părea şeful echipei venite la negocieri.
- Bună ziua… La dispoziţia domniei voastre pentru a vă satisface orice dorinţă.
Cel apelat tresare brusc, întrerupându-şi momentul de automeditaţie în care se afundase.
- Vaai, tocmai căzusem pe gânduri…
- Ce noroc că nu v-aţi scrântit piciorul sau altceva…
- Aha haaa, sunteţi şugubeaţă… V-aţi strecurat ca o felină…Femeia pisică să mă servească… Încă nu ştiu dacă la ori drept cină.
- Deocamdată, propun să ne prefacem că suntem la un dineu… Colegii domniei voastre deja se ospătează. Aţi vrut morţiş să rămâneţi ultimul pe baricadă. Până şi şeful meu pare epuizat… O tărie? Ce ziceţi de-o pălincuţă de la mama ei?
- Au, nu… Io mi-s moţ. O horincă, dacă se poate…
- Cu mare plăcere v-aş invita chiar eu să ne prindem în ea… Dar, încă nu au venit lăutarii.
- Avem o vodcă, vodcă rusească, adevărată…
- Vodca, voda, vada… Cred că, la viaţa mea, am băut destulă apă plată! Uite, că am cam început să ruginesc.
- După vehemenţa cu care vă susţineaţi cauza nu aş zice… Ce părere aveţi de un rom… un rom mare?
- Aoleu, chiar mai alaltăieri unul mic mi-a spart maşina… Destul, mi-ajunge!
- Atunci o să trecem direct la un vinişor?
- Mai bine, dar să fie cu adevărat uşor! Că la cele o sută treizeci şi ceva de kile nu ştiu de l-oi mai duce…
- Dar, staţi aşa! Pe căldura asta… Mai bine vă prepar un cocktail!
- Fie! Însă, vă rog, să fie copt pe jar… Şi chiar foarte bine, bine rumenit de se poate!
- N-am înţeles… Cine…
- Cum cine, cocoşul! Că doar n-o să-mi aduceţi doar coada…
- Aha, m-am prins! Nu prea le am eu cu engleza, dar sunteţi savuros… Mdaa… Să încercăm atunci cu o mâncărică bio din bucătăria noastră… Ce v-ar plăcea?
- Am încredere în ispititoarea dumneavoastră ofertă… Mă iau frisoanele când vă privesc. Merg ca Adam pe ce-mi propuneţi. Ce noroc că, la vârsta mea, şarpele mai mult doarme… Aşa că nu mă tem decât că n-o să putem repeta păcatul biblic al ademenirii.
- Mulţumesc pentru compliment! Vă alintaţi… Dar, aveţi grijă… De undeva vreo evă şi-o fi pus detectivii pe urmă. Păi, să începem cu icre negre?
- Mulţam! Stiţi… eu sunt arian.
- Atunci, o friptură?
- Hmmm… M-am cam fript cu toate femeile din viaţa mea. Dar, dacă găsiţi una lipsită de ură…
- Atunci… Poate creier pane…
- Nu, nu, exclus… Fără pâine, vă rog! Sunt la dietă… Şi, apoi, în vremurile astea ce nevoie de creier mai am… Tata e ministru, unchiul europarlamentar… Am mai mulţi euro decât toţi păduchii neamului meu, cândva, înjumătăţit de tifos.
- Vai, ce glumeţ sunteţi… Sărmăluţe, ardei umplut…
- Nu, mi-e de ajuns… Cu ultimul mă gratulează, ori de câte ori nu sunt de faţă, soacră-mea. Nevasta mă complimentează în fiecare seară, spunându-mi, cât poate ea de drăgăstos, că din ardeiul meu cândva iute rămas-a numai umplutura.
- Un antricot, la tavă… Aşa, pe măsura dumneavoastră…
- Prea mult, prea mult… De măsuraţi de la cotul meu încoace nici nu o să vă încapă în tavă… Veniţi, veniţi mai aproape… Ia pipăiţi-mi antre/cotul!
- Poate un cârnat? Avem…
- Ha,ha, ha…Cârnat? Amicii glumesc că, de ceva vreme, muierea mă cam înşală… Dar cred că, totuşi… Da, da ar fi bun un cârnat.
- Cu plăcere! Numai o clipă, să consult lista… Îmm… Îmi pare rău… Nu mai avem de casă. Ce ziceţi de-un oltenesc.
- Ouu, ouu nu… În nici-nu caz! Amantul e oltean.
- Să înţeleg că doriţi ou? Avem umplute, omletă, ochiuri… La capac…
- Pe dracu… Asta-mi mai lipseşte, un ac în cap. Am fundul perforat, abia m-am lecuit de sifilis! Pardon: să fiu luat drept Lis. Toată lumea mă confundă cu primarul ăla, parcă, liberal…
- Înţeleg că sunteţi la dietă… Totuşi, ce facem? Îmi pierd serviciul de nu vă sunt pe plac…Trecem direct la tort?
- Nu, nu mai e nevoie… Deja dumneata eşti o dulceaţă… Să mă revigorez, bucuros te-aş servi la pat!
- Mulţumesc pentru ofertă… Plin de umor, ce să zic… Dar trebuie să spun pas! Pentru final, bineînţeles, nelipsita cafeluţă…
- Ha, ha, ha… În separeu? După atâta vorbărie… Uţa, uţa cafeluţa… Dar să fie braziliancă, cât mai neagră şi… şi fierbinte neapărat!
- Atunci aşa rămâne… Vă serveşte colega mea.
- Aaa, ăăă… Păi, e blondă… Când o văd mă ia cu friguri!
- În sfârşit… Mulţumesc… Este exact ce vă trebuie… Pe arşiţa asta nu mai aveţi nevoie de gheaţă… Şi ţine loc chiar şi de piscină. Norocos mai sunteţi… Exact cum vă doreaţi, v-aţi ales şi cu pisică şi cu cină!