agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-15 | |
S-a trezit într-o dimineață înainte de răsărit cu pofta de-a privi-o pe Marilyn în ochi măcar câteva secunde. Visase eclipse de planete roșii, explozii de stele și un nou big-bang. Văzuse totul dintr-un fotoliu cosmic suspendat dincolo de frontierele infinite ale Universului și îi plăcuse. Când visul se pregătea să plece de unde venise, o scânteie neuronală din mintea lui îl făcuse să audă, cu ecou, numele divei blonde. Numele ei peste tot Universul, existând înainte de Noua Creație și auzindu-se peste tot, contrazicând fizica și circulând cu viteze de două ori mai mari decât a luminii. Atunci s-a trezit. Simțea sudoare rece pe ceafă și o chemare magnetică dinspre Hollywood. Trebuia să o întâlnească pe Marilyn, trebuia să o privească în ochi, altfel... altfel lumea, Universul, vai, nu! Era clar mesajul oniric cu explozii galactice. A verificat anul pe ecranul ceasului: 2023. Marilyn murise de 61 de ani dar asta devenise complet neimportant. S-a urcat în avion patru zile mai târziu. După două escale a aterizat la Los Angeles. S-a cazat și a așteptat un semn să știe unde și cum să o întâlnească pe domnișoara Monroe, așa cum o numise recepționerul când fusese întrebat dacă există legende prin partea locului referitoare la moartea actriței. Există! Miss Monroe trăiește! Ca și Elvis! Desigur. Recepționerii, ca și amantele, asasinii în serie și poeții au întotdeauna dreptate. I-a mulțumit, a înjurat de grijanie când, emoționat, a dat cu capul de o ușă uitată deschisă în stânga recepției, a considerat cucuiul un semn pozitiv (îi apăruse instantaneu exact în mijlocul frunții) și s-a suit în primul autobuz spre Hollywood. O oră mai târziu cobora și intra într-un salon de coafură de peste drum de terminalul autobuzelor să întrebe, ridicol dar dulce, de Marilyn. De pe scaunul al treilea s-a întors către el o blondă; era chiar ea. Marilyn! A privit-o în ochi pe săturate, fără să respire. De atunci i se spune "Monroe" la balamucul unde este internat. Spune tuturor celor ce îi trec prin preajmă că Marilyn are o galaxie în ochiul drept și o supernovă în cel stâng și că Universul continuă să existe datorită lui. Doar datorită lui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate