agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-10-20 | |
Telefonul suna parcă ameninţător de data asta, nu mai vorbisem cu Vanda, de câteva zile, dar nici nu-mi era aminte cinstit să fiu.
- Alo! - Păi bine mă, nătărăule, unde mi-ai fost? - Vănduţa! Puiule, de ce trebuie să te enervezi aşa, am rămas jos, zilele astea au primit noi pacienţi, ca niciodată, destul de mulţi, doar şti cum este: spălaţi, frizaţi, analize, toate cele. - Credeam că ai plecat acasă. - Nu mamii, fără tine! - Mai îţi e gândul la casa aceea? La vilă? - N-am avut timp, draga mea, dar vreau să stăm de vorbă pe tema asta, vom lua o hotărâre. - Camere cu două paturi sunt acolo? - Suntem sută la sută ocupaţi, la ora asta. - Te cred şi eu, totul moca, o căciulă de bani, mă gândeam să reunim familia, da am vorbit cu şefa de tură şi mi-a spus să-i dau o copie de pe certificatul de căsătorie, dacă vreau să fac asta. - Puiule, nu-ţi mai place Londra? - Fără tine, eşti nebun băiete! - Am înţeles. De cum se iveşte ocazia, te anunţ. - Tu cred că nu ai auzit bine, Eduard! - Ba da mama, numai că aici o iei de la zero cu concediu, cu tot draga mea. - Eu nu sunt o persoană… care face valuri, ca tine Eduard, doar vreau să stau cu iubitul. - Recalcitrant! - Eşti un nenorocit! - Poate, da pe catastif nu te pun, draga mea. - Bine! Eduard, caută atunci să-ţi rezolvi problemele, inclusiv cele disciplinare, cred că se poate să plece cineva în concediu peste vreo două săptămâni, poate că vi tu la mine. - Am uitat să-ţi spun, de aici poţi ajunge la ocean, este la un sfert de oră cu maşina, poate mai mult. - Ştiu că-ţi place marea nătărăule, dar nu o să rezişti prea mult în sălbăticia aia, tu fără oraş eşti mort, omule. - Auzi, tot stând cu tine de vorbă, m-am gândit mai bine, cred că am să vând vila aceea, puiule. - De ce, doar îţi place la tine acasă, nu ne-am înţeles că pensia este mai bună acasă? - Nu vreau să fiu ţinut de mână, doar şti foarte bine cum sunt eu. Merg pe varianta ta, adică ne luăm ce vrem atunci când o fi să fie. - Casa aceea este fantastică Eduard, n-am văzut atât de mult loc la oraş, doar în satele de munte, poate. - Nu, o vând! O să luăm ceva la mare, draga mea. - Ştiu că-ţi place marea, dar mie nu, Eduard. - O să te obişnuieşti, Vanda. - Mai bine mor în Londra, decât la mare. - Foarte bine. - Poate-ţi găseşte tata, ceva la noi, aer curat. - Nu, deocamdată doar vând, iar după aceea, când ne-om hotărî să plecăm la pe… vom vedea noi. - Ca şi îngrijire medicală aş alege Anglia, la vârsta aia de asta avem nevoie, dar ca trai, aş alege la mine acasă, puiule. - Mai vedem. Eu vând dragă, Vanda. - Bine Eduard, treaba ta puiule. Dacă-ţi fac loc aici, te întorci? - Crezi că cei de la centru vor fi de acord? E prea caldă treaba, Vanda, iar cotoroanţa de directoare, nu cred că mă înghite. - Ai dreptate, de cum se schimbă baba, te anunţ. - Bine Vanda, te-am pupat fetiţo! - Şi eu! Baba te aşteaptă încă, la alergări. - Ha, ha, ha! Chiar dacă eram pe pierdere, ceea ce se întâmpla deocamdată, nu aş fi vândut casa aceea, care acum mi se părea fantastică pentru că eu îi ştiam şi interiorul de vis, dar voiam să văd cât rezistă Vanda, cu gândul acesta. Mathi, nu plecase, cazându-se undeva prin Spital, cu mătuşa ei, spun asta pentru că atunci când mi-am făcut traseul de dimineaţă am găsit-o la Harold, sărise la gâtul meu ca şi cum ne-am cunoaşte de foarte mult timp, cu toate că nu-mi displac astfel de călduroşenii, mi s-a părut destul de bizar, mai ales că eu sunt mult mai aproape de mătuşa ei ca vârstă, dar abia după aceea m-am dumirit că mai vrea să rămână o noapte şi cei care le-au primit nu mai puteau face asta, era destul de greu să dormi doi într-un pat de o persoană. I-am tăiat-o din prima, mai ales că eram după convorbirea cu Vanda, care-mi făcuse deja capul mare, cu vechea ei problemă. Mary, mă chemă să o ajut la un pacient mai complicat, la care avea de pansat un picior infectat, unde erau necesar doi oameni, asta se făcea foarte des peste tot, deci nu mă simţeam asaltat, dar când mi-a spus pe româneşte să vin pe la ea după program, pur şi simplu am rămas mască, continuând pe româneşte am constat că nu învăţase decât cuvintele acelea, chinuindu-se cred destul de mult. Pur şi simplu am rămas mască, dar fiind încă influenţat oarecum de Vanda, nu i-am dat un răspuns, doar făcând-o atentă că bolnavul se văieta destul de tare scoţându-i pansamentul. Eram stupefiat, nici nu mai aveam pe unde scoate cămaşa, la raport, m-am oferit să fac eu alarmele, în locul unei colege care căsca de zor, mulţumindu-mi de zece ori pentru asta, părea că este după o noapte de amor nebun, plecând imediat ce a apărut alarma, doar pentru a nu fi în preajma lui Mary, care după şedinţă se aşezase cu farfuria chiar lângă mine. Oricum n-am putut scăpa, când am dus sacii de rufe, gunoi şi altele, cu toate că ştiam obiceiul ei de a bea pe acea scară cafea am întâlnit-o foarte zâmbitoare, făcându-se că nu a observat faptul că o evit. - Eduard, şti foarte bine că urmează să faci de noapte, eşti de acord? - De ce mă întrebaţi asta? - Pur şi simplu pentru că am auzit, nu-ţi spun sursa, că eşti prieten bun cu doctoriţa… - Şefa! Doar cu prietena mea, cocheta. - Tocmai de aceea, zilele acestea o să fie prezentă la noi, iar pentru că nu poate dormi în patul oricui, aflând că eşti aici a insistat să te vadă, dar m-am gândit să te bag de noapte, doar pentru a o lăsa pe ea să doarmă la tine. Eşti de acord? - Oricum, nu din pricina ei îmi fac griji, mai mult ca sigur este pe invers. - Nu te-a întrebat nimeni de ce nu te-ai logodit cu prietena ta, suntem în Anglia, Eduard. - Da… sunt de acord. Am zis eu, făcându-mă dintr-o dată mic, înţelegând din asta că cele două au vorbit între ele. - A, după amiază, poate ieşim pe undeva. - Diseară, poate… - N-ai înţeles nimic! Diseară eşti de noapte, iar la prânz, ni se termină tura, la amândoi. - Păi dumneata, de ce… - Intru şi eu, trebuie să punem la punct unele tratamente, aşa a dictat grăsana aia de culoare. - Aha, doar pentru… treburi de spital. - Ha, ha, ha! Stai liniştit, nu te ia nimeni de lângă Vanda, doar voiam să merg cu cineva, eu nu mai ştiu să alerg de mult, am pusă plasă, nu mai am voie să alerg, doar să merg cât vrea muşchiul meu. - Mulţumesc! - Am să te pun în legătură cu doctoriţa, să-i dai cheia de la casă. - Păi nu mai dorm şi eu, după amiază puţin… intru de noapte, şefa? - I-o dai când vrei, Eduard! - Este lesbiană, Mary. - Glumele sunt bune, eu n-am mai făcut sex de ani, Eduard, uite că trăiesc! - Eu nu mai pot, de ani. - Vanda este de altă părere, Eduard! - Gata, m-aţi predat, ca pe un instrument de inventar! - Ha, ha, ha! Te aştept după prânz, după plimbare ne băgăm la somn. - Bine şefa. Mă scuzaţi pentru ieşirile mele, fără nici un rost. - Te înţeleg, dar ochi care nu se văd… - Uneori se iubesc mai tare. - Asta voiam să zic şi eu, Eduard. Plimbarea de după serviciu şi masa de prânz totodată, mă făcu să casc, mai ales că eram liber să o fac, la serviciu nu-mi permiteam asta într-o zi normală de lucru, trebuia să alerg pentru a-mi termina treburile, dacă voiam să ajung în cameră la timp sau să mă plimb pe lângă spital prin parcurile sale verzi, cu tot felul de copaci, unde te puteai pierde, deci nu numai vila mea avea loc mult. Mary, mă luă de mână, ghidându-mă către un loc care îmi plăcea şi mie. Pe undeva pe acolo curgea un râuleţ, iar acolo unde mă ducea Mary, se făcea un mic golfuleţ, o baltă mai mare, în care înotau fără să se sinchisească de noi, raţe minione, de fapt n-am văzut vreo pasăre de eleşteu în toată Anglia, să se sinchisească de oameni şi m-au plimbat ăştia, slavă cui ştiu eu. - Cred că te plac, Eduard. - Ele plac pe toată lumea Mary, mai ales dacă le dai ceva să mănânce. - Teoretic este interzis să hrănim animalele sau păsă… - Nu te opri! - Nu-ţi fac nimic, din ce să mă opresc? - Sper că nu ţi s-a urcat la cap, c-ai dormit două nopţi cu mine fără să păţeşti nimic? - N-am păţit pentru că nu am vrut eu, Eduard. - Ei bine, nici eu, Mary! - Eu chiar sunt singură, în comparaţie cu tine, care eşti legat de Vanda. - Şi… religia ce spune în privinţa asta? - Nu ştiu, dar să faci ceva cu un bărbat, necăsătorită fiind, nu cred că este un păcat atât de mare, trebuie să cunoaştem oarecum pe cel cu care urmează să trăim până la capătul zilelor. - Carnal? - Suntem în secolul… - În care menţineţi prostia asta… până la moarte, Mary! - Poate că şi eu, ca şi tine, vreau să fiu liberă. - Uite, raţa aia este albă! - Ca şi tine! Nepătat de nimic, Eduard! - Nu pot să accept… de ce ai crezut că pot fi cu doctoriţa, Mary? - Nu e chiar convinsă la ceea ce ai spus tu, poate că a făcut-o cu Vanda, doar pentru că avea nevoie de pat, ce am înţeles este că te place foarte mult. - Am avut femei de culoare, nu mai simt că este ceva ce ar trebui să încerc, iar chiar dacă voiam să o fac cu doctoriţa, oricât de fomist aş fi fost, nu-mi plac grasele de nici un fel, şi ea ştie asta, Mary. - Da, irlandeze ai avut? - Deocamdată vreau să o lămuresc cu Vanda, nu mă interesează ce aţi vorbit între voi. - Răspunde, Eduard! - Cum vrei tu. Eram odată pe una din străzile Londrei, beat numai atât cât îi stă bine omului… - Ai stat mult în Londra? - Peste tot destui ani Mary, iar în Londra şi mai mulţi, poate chiar destui. - În acelaşi spital? - Da, Mary. - De ce nu le-ai amintit asta înainte de a te aduce aici? - Nu-mi dau seama. - Eşti de mult cu Vanda? - Ce este acesta? Un interogatoriu! - Ai dormit vreodată în arest? Eu da. - La tine acasă? - Nu, aici. - Da, m-au cules beat mangă, dar s-au purtat frumos cu mine, iar dimineaţă m-au eliberat, başca, mi-au dat şi să mănânc. - Şi eu tot beată. - Nu cred că ai fost în starea aceea, pari atât de inofensivă. - Poate că irlandeza aceea de care vrei să-mi zici am fost chiar eu, dacă dai anii înapoi, chiar par mai tânără, Eduard. - Nu cred! - Ba da Eduard, iar după sexul acela pe care ţi l-am cerut ca o disperată, am golit o sticlă de tărie pe gazonul parcului, nu ne lua poliţia, dacă nu cântai tu, nu ştiu ce cântec unguresc în gura mare. Apropo, eşti ungur? - Nu. Este o poveste mai lungă Mary, dar eu nu-mi mai aduc aminte nimic. - Eu am băut cât tine, poate mai mult, dar eram mai rezistentă şi-mi aduc aminte, mai mult faptul că ţi-am cerşit acel act sexual, care mi-a plăcut atât de mult, că-l ţin minte şi acum. - Îmi pare rău, eu am revenit la cele normale abia dimineaţă. - Vrei să mă eviţi Eduard, nu poţi face sex plecat cu sorcova! - Cum spui tu, dar cum m-ai ţinut minte după atâţia ani, erai doar o copilă? - N-ai fost atent, încă simt acea noapte nemaipomenită. - Au fost şi altele, de ce tocmai aceea? - Lasă, care este povestea cântecului? - Una simplă Mary, m-am născut într-o familie de români, dar între unguri majoritari şi nemţi. - Aha! Tot nu înţeleg! - Ei, naşii erau unguri, în cele din urmă, iar cele mai multe chefuri, ai mei le făceau cu familia lor, iar de fiecare dată triumfa în final peste cântecele noastre româneşti cântecul acesta, care mi-a plăcut, este ca o retragere către casă după beţie. - Numai că noi, ne-am retras la bulău. - Doar noaptea aceea a fost? - Nu. Recunosc, dar aceea a fost cu sex, celelalte doar pentru băutură. - Ha, ha, ha! Încercai cântecul meu, este! - Nu, dar cred că-l amestecam şi pe el acolo. - De când nu mai bei? - Mai beau, dar acum am responsabilitate. - Eşti… - Serviciul Eduard! Nu am reuşit să fac pasul cel mare, ca şi tine, nu sufăr să fiu legată. - Foarte frumos. Nu mi te-aş fi închipuit să fi tu aceea din noaptea de la Londra, nici într-o mie de ani, Mary. - Nici după nume? - Cine te-a întrebat cum te cheamă, eram bucuros că am cu cine s-o fac, nu mai avusesem parte de mult timp de o partidă. - Şi ţi-a ieşit omule, da eu te-am întrebat, chiar ştiam de la început cum te cheamă, nu ai observat din discuţii că îţi pronunţam numele mai des? - Sper că nu ai făcut o obsesie. Mă voi transfera dacă simţi nevoia, Mary. - Ha, ha, ha! Eşti nebun! N-ai înţeles nimic! Nu vreau să fiu legată de nimic, Eduard. - Nici de mine!? - Suntem doi bătrânei plângăcioşi, la ora asta, Eduard. - Cu bătrâneii te cred, dar cu capul ai grijă, te rog frumos. - Stai liniştit! Mai bine spune-mi cei cu casa aceea de care mi-a spus Vanda, că eşti îndrăgostit? - De fapt de când vă cunoaşteţi voi, fetelor? - Nu sunt pe invers, dacă asta insinuezi, iar Vanda a fost aici, chiar în camera ta a dormit, mă mir că nu ţi-a spus, asta se petrecea înainte de a vă cunoaşte voi, iar eu nu eram decât… în aceeaşi postură ca voi. - Aoleu! Asta înseamnă… directoarea… - A fost de mult, stai liniştit, directorii pe aici sunt pe ultima sută de metri, iar asta de la noi este alta la fel de bătrână, dar la fel şi… - Nu-mi mai spune! E bine aşa. Vănduţa, Vănduţa! Ce-mi fierbi tu mie? Tu ştiai că eu vin aici? - Nu, dar mi-era teamă să-ţi zic, de aceea îţi spuneam numele atât de des. Stai liniştit, este doar o… - Te cred, dar să şti că ai fost singura irlandeză din viaţa mea. - Ce frumos! - Să nu ţi se urce la cap! - Nu, da cu femeile de culoare cum este? - O poveste lungă din altă ţară. Trebuie să mergem la culcare, ai zis că serviciul este pe primul loc pentru tine. - Bine. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate