Orașul era mic și plin de fete. Adunaseră comuniștii în el numai fabrici de tricotaje, filaturi și țesătorii de covoare, cu domnișoare aduse de prin tot județul să se califice la locul de muncă și apoi să realizeze planuri cincinale până la pensie. Băieți se vedeau rar prin zonă. Erau C.A.P.-iștii din comunele limitrofe, funcționarii primăriei, trei milițieni, șase dascăli și o mână de ingineri împrăștiați ici și colo, jumătate însurați. Puțini, prea puțini pentru visare, săruturi în camioane la șosea și băgat marfă la maternitatea de pe strada Conservăriei, colț cu cinema "Ecranul", unde nu mai aterizase o barză de zece ani. Fluiera vântul și la Starea Civilă, și la căminul cultural, aripa de nunți și botezuri. Hormonii tropăiau degeaba, fetele dansau între ele la petrecerile câmpenești ori la revelioane iar echipele sportive ale urbei activau exclusiv în campionatele feminine. Cupidon freca menta pe coclauri, deprimat, iar Eros își pusese capăt zilelor. În concediile anuale la mare sau la munte, muncitoarele orașului rămâneau gravide, se întorceau să se laude pentru ca mai apoi să dea bir cu fugiții în județe cu tătici, familii numeroase, alocații și grădinițe. Era grav. Și atunci, mai-marii de la București au ridicat în oraș o oțelărie. Brațe vânjoase, mustăți stufoase, fumători înveterați și consumatori de briantină au început să apară pe strada mare duminica. S-au deschis cârciumi, s-a înfiripat o echipă de fotbal, a apărut peste noapte o prăvălie de pantaloni, bretele și pălării iar femei cu burta la gură au luat cu asalt parcul în câteva luni. Natura zâmbea din nou. Nu s-a mai plecat în concedii sexuale și nici nu s-a mai dansat fată cu fată. O orchestră cânta în chioșcul din centru de ziua partidului chiar alături de grădinița care gemea de prunci în ziua în care două eleve de clasa a șasea au fost văzute sărutându-se cu foc în spatele gogoșeriei cam la aceeași oră la care un pălărier a fugit în lume cu portarul de la oțelărie, văzuți în gară cum se urcau în tren ținându-se de mână. Atunci, la București s-a decis că experimentul demografic din orașul cu filaturi, țesătorii și oțelărie eșuase și au apărut buldozerele să pună totul la pământ. Perverșii și perversele au fost strămutați care-ncotro. Azi, în locul cu pricina crește porumbul. Când și când, la margine de lan, spre sfârșitul verii, opresc mașini cu tineri care coboară, privesc, oftează și simt ceva, așa, ca un impuls de-a țese un covor, de-a înfiripa un scul de mohair ori de-a scoate niște oțel din cuptoare.