agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 393 .



Badea Niculaie Rusu
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [inocentiu ]

2024-05-27  |     | 




Toamna pe lângă cele ale ei, cu scosul cartofilor, culesul viei, culesul cucuruzului, adusul și tăiatul lemnelor pentru la iarnă, a adus pentru Niculae un necaz. Un mare necaz, nu numai pentru el ci pentru întreaga familie. Niculae Rusu într-o zi, pe când toți ai casei erau la scos cartofi în Delnița de lângă Cânechi, a lăsat sapa să-i cadă din mână și apoi ușor, ușor, s-a întins și el lângă ea. Prima l-a văzut Mărie. N-a putut zice nimic, din cauza uimirii. Se aștepta ca badea Rusu să se ridice. S-o fi împiedecat, de vreun mușuroi sau altceva? Stătea unde a căzut. Nici nu se vedea de vreji cartofilor care, de și uscați, stăteau în picioare.
- Vai de mine, ce-i cu badea Niculae, du-te Niculae și vezi ce-i cu el!
S-a dus Niculae dar n-a putut face nimic. Tizul său, Niculae Rusu, sta nemișcat cu ochii spre cer. I-a pus mâna pe frunte. Era caldă. I-a pus mâna pe grumaz, se simțeau bătăile inimii până în acel loc. L-a strigat de câteva ori pe nume. Ochii lui priveau același cer. Parcă în câteva rânduri a vrut, dar n-a reușit, să-și mute privirea spre vechiul său prieten. Au pus mâna toți și au reușit să-l mute, la umbră, sub frăgarul de la marginea locului. Sub el au pus sacii goi, încă ne umpluți cu cartofi.
Niculae a mai rămas un timp lângă prietenul său.
- Ce-i cu tine Rusuțule? Te doare ceva?
Nimeni nu i-a mai spus așa din copilărie. Atunci, cu mulți ani în urmă, când s-au dus la școală și bătrânul dascăl, care era și cantorul bisericii, a început să-i întrebe de nume, bătrânul de acum a spus
- Pe mine mă cheamă Niculae.
- Niculae și mai cum măi copile?
- Mă mai cheamă Rusuț
- Cum așa măi. Pe la noi, în sat, nu sunt oameni cu astfel de nume.
- Ba sunt. Pe tatăl meu și pe moșul, tatăl său, îi chema Rusu. Pe mine, că sunt mai mic, trebuie că mă cheamă Rusuț.
A râs dascălul cantor, au râs și copiii unii neștiind de ce.
A zâmbit din ochi și Badea Niculae Rusu, acum când prietenul său Niculae Dragotă i-a adus aminte de ce s-a întâmplat acum mai bine de cincizeci de ani. A zâmbit și după aceia i-a revenit glasul.
- Niculae nu-mi mai simt picioarele. De aceia nici nu pot să mai stau pe ele. Am avut o amețeală apoi n-am mai știut nimic. Niculae nu mă pot ridica de jos.
- Stai liniștit, unde te afli. O să am eu grijă de tine. O să te faci bine și nici n-o să-ți mai aduci aminte de ce s-a întâmplat. Să n-ai nici o grijă măi Rusuțule. Ești pe mâini bune.
Mâinile au fost într-adevăr bune. Și a lui Niculae Dragotă și ale celor din familia sa. Mărie și Victoria au fugit acasă au umplut un strâjac* cu paie de secară și au venit repede cu el în Cânechi. N-au răspuns la întrebările oamenilor care se mirau. Au pus strâjacul în căruță apoi l-au suit cu grijă, pe badea Rusu, peste el. Mărie a zis
- Eu fug pe scurtătură să pregătesc casa lui badea Rusu
- Nu. Tu fugi acasă, iei de sub grinda știută toți banii care sunt acolo și vii la drum pentru a mi-i aduce. Eu cu Zaharie o să-l ducem pe Niculae la doftorul din Ocna
Peste câteva ceasuri căruța trasă de Cezar a ajuns în Ocna și s-a oprit în fața casei doctorului Lupu. Nu l-au mai băgat pe Badea Rusu înăuntru. A ieșit doctorul afară. L-a pipăit pe mâini, pe picioare, l-a ascultat cu urechea în partea inimii. A intrat în casă și s-a întors cu o bucată de hârtie. L-a luat apoi deoparte pe Niculae spunându-i în șoaptă ceva, timp de câteva minute. N-a vrut să primească banii pe care acesta îi întindea cu insistență.
S-au dus apoi la potică** unde Niculae a cumpărat leacurile scrise de doctorul Lupu
- Ce ți-o zis doftorul, Niculae?
- O zis că trebuie să mănânci ca lumea, și să te odihnești că te vei face bine
- Ba eu știu că la anii mei nu mă voi mai face cum am fost
Și nu s-a mai făcut. A luat leacurile dar i-au făcut mai mult rău decât bine. Îi era mereu somn. Venea în fiecare zi cu mâncare cineva din familia lui Niculae. Au început a veni și alte vecine, care cu ce avea mai bun. Când au început ploile toamnei și după ce a căzut prima brumă au început a-i face focul în casă. Cu toate că picioarele nu-l ascultau de loc era încă tare în mâini. A reușit, cu mari sforțări, să se dea jos din pat și să se târască până la sobă pentru a mai pune un lemn în foc. Dar nu numai frigul era cel care-l dădea jos din pat ci și alte nevoi trupești. Se dădea jos în fiecare noapte. Când Niculae și-a dat seama de suferințele lui Rusu l-a dus la vecinul Þărinoi, cel care venit din război și-a găsit amândoi părinții în progadie***. El avea mai mult loc în casă. Aici venea Niculae și împreună cu Gheorghea lui Þărinoi îl scoteau seara afară. S-a obișnuit să iasă numai odată, pe seară. Dar tot îi era greu. Niculae venea s-l vadă când putea, mai ales seara, ori dumineca după ce se termina slujba la biserică. Povesteau de multe ori lucruri, de demult întâmplate, unele numai de ei știute. I-a povestit într-o seară Rusu despre ce-i spunea moșul său în urmă cu peste cincizeci de ani. Că Neamul lui Rusu a fost un neam mare cu toate că astăzi numai el mai este în viață. Că cei din neamul său au dat numele satului. Că ei au venit dintr-un sătuc mai mic care astăzi este doar un cătun cu câteva case
- De unde crezi tu că se trage numele cătunului Rusu dinspre Loamneș? De la cei care l-au locuit din timpuri foarte vechi. Cei mai mulți se numeau Rusu și erau neamurile noastre de demult. Tot așa se numește și hotarul unde ți-a dat ție sasul pământ de ai pus pe el vie.
Niculae se gândea că așa trebuie să fi fost, cum îi spunea prietenul său. La astea el nu a avut niciodată vreme să cugete. Acum au găsit vreme să povestească de multe lucruri trecute și de mult uitate. Și-au adus aminte de sfințirea bisericii când încă nu împliniseră zece ani.
- Oare cum se numea vlădica cel cu barbă albă, cu brâu și tichie roșie?
- Da, mi-aduc aminte. S-a dat jos din trăsură și s-a apropiat de grupul nostru de copii. Ne-a întrebat pe fiecare ce rugăciuni știm.
- Pe tine, măi Rusuț, te-a pus să spui Crezul. Trebuie că l-ai spus nemaipomenit de bine că te-a mângâiat pe cap și ți-a dat o cărticică scrisă cu litere bătrânești. Cred că numai vreo câțiva mai suntem în sat, de mai știm acele litere
- Da Niculae, mai am cărticica aceia. N-am cui o lăsa după ce n-oi mai fi. S-o iei tu că ai copii. Să i-o dai Victoriei că am auzit că învață bine și va ieșii învățătoare. Pe vlădică îl chema Andrei Șaguna
- Mi-aduc aminte, că aveam vreo treisprezece ani, când a venit tata la jupânul Tomas și m-a cerut să mă lase să mă duc cu el la Sibii. M-a lăsat. Când am intrat pe Ulița Măcelarilor ne-a oprit un popă, care ne-a spus că dacă vrem să trecem pe acolo să prindem de picioarele calului niște trăistuțe cu paie ca să n-audă vlădica care era pe moarte. Tata a pus trăistuțele. Le avea pregătite pentru că i-au spus alții care au fost înainte pe acolo. Asta a fost nu cu mult după paști. Vara a și murit. Tata a fost la înmormântare. Zicea că au fost mulți oameni din multe sate, cu toate că era vremea sapei la cucuruz și a primei coase la fân.
- M-oi duce și eu Niculae, unde s-a dus vlădica.
- Ce vorbă-i asta Rusuțule?
- Îi vorbă adevărată. O să vezi tu.
Și a văzut Niculae. De la o vreme badea Rusu nu mai ieșea seara afară ca mai înainte. Femeile care-i aduceau mâncare când veneau a doua oară o găseau nemâncată. Se uita badea lung la mâncare, apoi își întorcea capul de la ea.
După câteva zile și nopți de nemâncare a început să aibă vedenii și amețeli. Într-o zi când s-a simțit ceva mai bine l-a rugat pe Niculae să meargă acasă la el, lângă Părăul Furcii, și să-i aducă hainele cele bune, ba mai bine tot ce are în ladă. Să nu uite Biblia cea veche și cărticica primită de la vlădica Andrei. Niculae i-a îndeplinit dorința. Amețelile și vedeniile erau tot mai dese. Stătea, de multe ori, ca în copilărie, de vorbă cu mumă-sa și tată-său. Atunci fața-i slabă, acoperită de barbă, se însenina fiind cuprinsă de fericire. Într-o duminecă dimineață, cu vreo două ceasuri înainte de biserică, Niculae a trecut pe la Badea Rusu. Ca prin minune acesta a ieșit din amețelile și visele lui.
_- Niculae mi-e frică de moarte dar n-am încotro. Nu știu cum o fi acolo. O fi bine, o fi rău, eu trebuie să mă duc. Du-te și cheamă-l pe părintele chiar acum.
L-a prins Niculae pe Cezar la căruță și s-a dus în grabă. La găsit pe părintele Cornel gata de plecare spre biserică. Pleca tot mai devreme pentru că urca tot mai greu dealul spre biserică. A luat cu el și o părticică din Sfânta Cuminecătură pe care o avea tot timpul pregătită.
Badea Rusu îi aștepta senin în casa lui Țărinoi. Părintele a intrat, a povestit pe îndelete cu badea Rusu. Niculae a ieșit afară cât timp s-a spovedit și a fost cuminecat prietenul său. Nici n-a dat să iese bine părintele când se auzi vocea aproape poruncitoare a lui badea Rusu
- Niculae, aprinde și dă-mi lumânarea!
Părintele a rămas o vreme în curte. Niculae și-a dat seama că este încă acolo deoarece n-a auzit scârțâitul portiței. După un timp a ieșit și i-a făcut semn că sufletul lui badea Rusu a părăsit trupul
În dumineca aceia, care era a Învierii fiului văduvei din Nain, părintele, în predica sa, l-a amintit și pe badea Rusu care a părăsit această lume creștinește fără suspinare și fără dureri

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!