agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-06-23 | |
O furtuna. Poate si o tornada, nu stiu nu am citit. Mi-am aprins tigara si am lasat ziarul deoparte. Urma sa fie o zi lunga, o noapte lunga si probabil o saptamana lunga. Am oftat. Nu aveam chef de nimic decat sa omor gandaci. Sa le dau foc cu bricheta si sa ii vad cum sufera. Am dat foc si la niste servetele, la un ambalaj si am topit un pahar. Nu ma mai satisface nimic. De asta dau foc. Eliberare. Emotiile au disparut si ele – sunt departe, infime, proaste.
Ceva e in neregula cu ziua de azi. E prea linistita si e ora aia insuportabila, ora trei. Tot ce e trecut de trei, e bine, e frumos. Poate chiar placut dar asta e un cuvant mare pentru mine. „Placut”. „Mi-a placut”. Ciudat. As vrea sa ard si limbajul. Ma exprim prea bine, prea exact cateodata. Nu prea fac greseli si asta e putin bizar – exprim exact ce gandeste creierul. A inceput sa imi placa mai mult metafora decat analogia. A inceput sa imi placa sa mint mai mult decat sa spun adevarul. Sa mint fara o farama de frica in ochi, fara sa ma tradeze nimic din limbajul corporal. E usor sa faci asta cand ideea de adevar si minciuna se dizolva. Am plans ieri. Am ascultat o melodie instrumentala care m-a atins. De obicei nu las emotiile sa imi corupa starea, indiferent de emotie. De data asta am zis ca e ok. Voiam sa explorez. Nu era tristete, am fost atins, atata tot. Mi-am permis sa fiu vulnerabil...e o raritate. Am niste intrebari la care nu am inca raspunsuri. Asta e o cauza medie de disconfort. Raspunsurile ti le gasesti singur, intotdeauna. Cand nu apar, mai astepti, nu fortezi. Toata lumea cauta prea mult in ziua de azi. Viata e o pictura – trebuie sa o lasi sa iti vorbeasca ea prima. Sunt la geam acum. E frumos sa te uiti de sus la oameni dar le-as trage o flegma pe scalp multora. Una insidioasa care sa le treaca prin craniu, sa treaca prin straturi pana ajunge la amigdala. Sa se uite in jur si sa nu inteleaga de ce simt frica. Bineinteles ca sunt rau. Nu sunt dur, sunt rau. AM analizat si asta si am ajuns la o concluzie. Inteleg de ce sunt asa dar asta nu schimba multe, e pur si simplu un mod de a face pace cu mine. Sunt rau si imi asum chestia asta. Duritatea e o virtute in timp ce rautatea nu este. Duritatea te face sa fii mai apt sa infrunti. Rautatea e ceva sadic. Am nevoie de suferinta altora sa traiesc. Mai aprind o tigara. Ma simt un pic tensionat. E tensiune acumulata in corp. Beau un ceai verde sa ma linistesc dar nu prea ma ajuta. Sunt multe moduri de operare in lumea asta. Nu le stiu pe toate dar incerc sa gasesc ceva suprem, ceva care sa mearga in orice situatie. Cateodata am impresia ca gasesc ceva dar nu dureaza mult pana se dovedeste inexact sau ineficient. Urasc termenul, asta, ineficient. Furtuna se apropie cu pasi repezi. O sa fug, cum fac de obicei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate