- Accept Cleopatra! Știi de ce accept? Accept ajutorul tău, în această formă, pentru că și eu, nu demult, am vrut să fac același lucru. Dacă ai citit cartea, îți amintești de Athena, cea care scria poezie și care m-a umilit la un moment dat. Am să-ți povestesc mai detaliat cum a fost atunci și ce am simțit nu demult, când am gândit la fel ca tine, acum.
Cum știi ne plimbam foarte mult, îmi era tare greu cu ea, mereu mă certa pentru te miri ce, îi și spuneam că îmi este greu cu ea, dar îmi este bine. De două, uneori de trei ori pe săptămână, ne întâlneam în același loc, ne plimbam, intram într-o cafenea, beam un vin cald, ea mai bea și câte o ciocolată caldă, îi cumpăram câte un trandafir, băteam orașul la pas în lung și-n lat, mereu îi cumpăram și ei produse alimentare din supermarketuri, nu avea serviciu și-i era greu, îmi mulțumea nerefuzând niciodată nimic, și, într-o seară ne-am despărțit. A întârziat vreo douăzeci de minute, a apărut zâmbind cu ostentație spunându-mi că a auzit telefonul meu, dar era ocupată să se pregătească pentru o întâlnire, pleacă cu cineva la vreo șaizeci de km de oraș. Radia bucurie, era aranjată cum niciodată nu a fost pentru mine, hainele erau de sărbătoare, ochii și zâmbetul erau de sărbătoare, părul ondulat nu și-l mai ținea sub gluga cojocelului să nu-l strice, m-a durut enorm , chiar și așa am mers la un ceai în barul unei benzinării, eram singurul spectator al unui mareț recital de automăgulire, leoaica era in recital, a sunat-o tipul, fericită i-a spus unde este și de unde să o ia cu mașina. Parcă voia să-mi demonstreze ceva, că nu are nevoie de mine, purta cu mine o bătălie de care eu nu știam, o bătălie la care nu mă gândisem niciodată, eu nu voiam să-i demonstrez nimic, m-am gândit, la ceva timp după despărțire, că ajutorul meu pe care-l accepta întotdeauna o umilea de fapt, și, cu bărbatul acela care a făcut-o fericităși strălucitoare pentru o seară, spera într-un fel să scape de această umilință. A rămas pe trotuar, eu nu puteam să spun nimic, am trecut doar strada, fără să mă uit în urmă, m-am dus acasă certându-mă pentru cât mă consideram de prost. M-a sunat după vreo două ore, - Cum ai putut să-mi faci asta, de ce mi-ai făcut așa ceva? atât am întrebat-o, închizându-i telefonul.
După doi ani am sunat-o de ziua ei, i-am spus câteva cuvinte invitând-o la o plimbare în prima duminică. A fost ambiguă, nesigură dacă vine, unde ne întâlnim, arăta foarte rău, părul nevopsit trăda albul anilor grei, suferințele nu au ocolit-o, și, după ce ne-am despărțit, acest gând mi-a încolțit: să o chem să stea cu mine în casă, fără nicio obligație, doar să accepte ajutorul, să scrie, eventual să se ocupe puțin și de gospodărie. Voiam să-i propun doar să mă lase să am grijă de ea, să poată scrie poeziile ei ciudate pe care nu le înțeleg deloc, să fie fericită fără a mă iubi, chiar fără să-i cer acest lucru. Cred că era, la fel ca prima oară, multă compasiune în acest gând și tocmai asta o îndepărtase, atunci, de mine. Nu am chemat-o niciodată, mereu îmi aminteam de fericirea ei, în acea seară, când a plecat cu tipul cu mașina.
Și acum tu îmi propui așa ceva, să mă mut la tine, să te las să ai grijă de mine, să nu mai plătesc chirie, și, mai mult, să mă ajuți să o găsesc pe Doria. Eu ce să spun? Ești un înger, o zeiță deasupra tuturor lucrurilor rele, omenești.
Accept, dar nu chiar așa dintr-o dată. Mai stau câteva zile la bătrâna mea, vin seara, dacă nu e prea târziu, la tine, să ne obișnuim cu ideea. Lasă timpul să verifice planurile noastre. Nu fug de tine, vreau doar să nu te încurc cu nimic. E mai bine așa!
- Bine, înțeleg, zilele următoare te aștept să vii seara pe la mine. Vorbesc și cu fratele meu, abia aștept să te muți, să te văd în fiecare dimineață! Să bem cafeaua împreună, la fel ca mâine dimineață, sper că bei cafeaua cu mine și râdea frumos, cu același zâmbet sfârșit într-o tristețe. Uneori, duminica, merg la biserică, dar e mare sărbătoare în viața mea și știu că Dumnezeu mă iartă și se bucură pentru mine. E aproape de miezul nopții, mai stăm?
- Sincer să fiu acum sunt relaxat, îmi este foarte bine cu tine, dar mâine dimineață voi fi țeapăn, toate mă vor durea, așa pățesc în fiecare dimineață.
- Hai să-ți arăt camera ta, ne spălăm dinții și vin să-ți fac un masaj, te vei trezi mai bine, mâine. Îți mai fac și mâine unul și vei fi ca nou.
Mi-a dat o periuță de dinți nouă, avea mai multe nefolosite, ne-am spălat dinții simultan în baia ei imensă, privindu-ne în ochii celor din oglindă mai îndrăzneț decât în ochii reali, de parcă aceia ar fi fost mai puțin sensibili, sau poate, această activitate intimă, personală, spălatul dinților, să fi creat o altă apropiere. Am mers în camera mea, mi-a așternut patul cu lenjerie proaspăt scoasă din mobilierul de deasupra șifonierului, a dezvelit patul pe jumătate, mi-a spus să-mi scot tricoul și să mă întind. Mi-a frământat spatele cu mâinile ei fierbinți până ce a obosit, apoi a început mișcări ușoare de mângâiere, circulare, a reluat cu ciupituri și bătăi cu latul palmelor, a cerut un răgaz pentru odihnă, apoi a trecut la picioare, începând cu coapsele și terminând cu tălpile.
- Eu îți fac și pe fese fără nici o intenție dubioasă, dar cred ca e foarte plăcut, îmi faci și tu mie pe spate?
- Bineînțeles, cu drag!
M-am ridicat, s-a întins pe burtă după ce și-a desfăcut câțiva nasturi de la capot, cât să-i permită să și-l coboare până în talie, dezvelindu-și bustul. După ce i-am simțit palmele fierbinți pe tot corpul, gestul ei, care mi-a arătat sânul stâng și partea de sus a chilotului, nu mi s-a părut nepotrivit, chiar voiam să-i simt mușchii spatelui în palme, să simtă și ea plăcerea ce mi-a produs-o mie. În vreme ce ea și-a mișcat palmele în toate sensurile pe spatele meu, eu urmăream sensul fluxului energetic superficial, de sus în jos, căutând cu degetele mari sau cu arătătoarele punctele concentratoare de tensiuni asupra cărora insistam cu mișcări circulare din interior spre exterior pentru disiparea durerilor. Fără să-i scot capotul am trecut la masajul feselor ei voluminoase, și, când am coborât la coapse mi-a spus să-i ridic capotul că-i place să-mi simtă mâinile pe piele. I-am ridicat capotul lung pâna sub șolduri, rulându-l cu grijă, ea mișcându-se pe o parte și pe cealaltă, să-i pot scoate veșmântul de sub picioare. I-am admirat fermitatea feselor și bogăția coapselor, suferind când i-am văzut pulpele, picioarele de la genunchi în jos. Aveam în fața ochilor confirmarea a ceea ce credeam eu că duce zâmbetul ei, mereu, într-o tristețe, pulpele le avea frumoase, dar când ținea genunchii apropiați călcâiele erau departe unul de altul, avea picioarele în x. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la pulpele ei, a simțit tăcerea și ezitarea prezente pentru scurt timp :
- Ce-i, ce s-a întâmplat? Nu-ți plac picioarele mele? Nici mie, dar asta e.
- Ai cele mai frumoase picioare din lume, ești întruchiparea feminității și a fertilității, și din clipa asta te voi iubi toată viața mea indiferent ce s-ar întâmpla, i-am spus, sărutându-i delicat pulpele, prima dată cea dreaptă apoi cea de lângă mine, cea stângă, ce părea mai deformată. Și nu era doar compasiune în gestul și vorbele mele, era atâta iubire pentru femeia ce mă lăsa să-i mângâi șoldurile, coapsele și pulpele, eu știind ce înseamnă o privire ce coboară pe picioarele tale, piciorul meu mai scurt făcându-mi de multe ori, din adolescență până la zi, clipele de nesuportat. Știu sigur că, pentru o femeie, suferința provocată de ochii insistenți, mai ales privită din spate, este devastatoare. Știu sigur că pașii devin mai mărunți, încercând să mascheze defectul, știu sigur că oricât ți-ai spune că sunt alții care nu au nici picioare, tot nu te vindeci niciodată. Știam toate astea, de aceea am renunțat să-i cer un trening care să-mi mascheze cumva defectul atunci când mi-a adus un șort, pentru echilibru și realism.
A vrut să-și tragă capotul peste piept, să se întoarcă, cred cu intenția de a mă îmbrățișa, dar i-am spus că știu că mă iubește și ea, termin masajul și ne îmbrățișăm după aceea.
Am început cu mișcări blânde, mângâieri senzuale chiar, cred că palmele mele vibrau cu frecvență foarte ridicată, am intensificat apăsarea, apoi iarăși am încheiat cu blândețe. Am încheiat cu tălpile, tehnica dublată de cunoașterea punctelor reflexive din tălpi, producându-i senzații minunate, după cum a și spus.
- Acum poți să te întorci, i-am spus, întorcându-mă și eu să-și aranjeze capotul.
I-am simțit mișcările, apoi am simțit-o lângă mine pe marginea patului, după ce s-a ridicat în genunchi pe pat, să-și poată trece picioarele pe lângă mine. M-a prins de brațul drept, rezemându-și capul de umărul meu, m-am lăsat în jos pe marginea patului, am alunecat în genunchi, întorcându-mă către ea, mi-am culcat capul pe coapsele ei, cu fața spre dreapta, cuprinzându-i cu brațele șoldurile și coapsele, strângând-o cu putere.
- Nu e corect, vreau să te îmbrățișez și eu a spus ea cu zâmbetul marcat de suferință.
Mi-am desfăcut brațele, îndreptându-mi trupul, i-am prins pulpele în mâini, așezându-le pe pat, determinând-o, automat, să se lase pe spate. M-am întins lângă ea, i-am trecut brațul stâng pe sub cap, brațele ei ma strângeau peste spate, iar cu mâna dreaptă am lipit-o de mine cu suficientă forță încât i-am smuls un geamăt de durere.
Am stat așa înlănțuiți până ne-au amorțit mâinile, oboseala excesivă și alcoolul mă făceau să-mi țin cu dificultate mintea trează, s-a întors cu spatele către mine, trăgând pledul peste noi, am îmbrățișat-o cu mâna dreaptă peste pântece, într-un somn adânc, până dimineață.
M-am trezit primul, la aceeași oră ca în cursul săptămânii, m-am ridicat încet să merg la baie, am revenit lângă ea, s-a întors pe spate, spunând:
- Ce bine e să nu dormi acasă, să dormi în patul unui bărbat, cuibărindu-se la pieptul meu.
- E la fel de bine și pentru acel bărbat care are norocul să te aibă în pat, dar noi ar trebui să evităm practicarea acestui sport... i-am spus strângând-o tare în brațe, pentru a evita reacția ei, care ar fi putut fi negativă.
- Câteva zile până ne obișnuim unul cu celalalt, după ce te muți la mine, doar sâmbăta voi veni la tine, sau tu la mine.
- Mai vrei să dormi? Eu aș bea o cafea, aș mânca ceva, la ora asta întotdeauna îmi este tare foame.
- Nu mult, dar aș mai dormi! De obicei când merg la biserică, merg de la începutul slujbei, așa că nu mă ridic din pat foarte târziu, dar, dacă ți-e foame, hai la bucătărie!
Ne-am ridicat din pat, a intrat la baie, apoi și-a schimbat capotul șifonat, cu altul, timp în care eu mi-am adus de afară hainele uscate, cu gândul să le calc.
- Unde te grăbești, m-a întrebat uimită, când m-a văzut cu hainele în brațe, vrei să pleci?
- Cleo, să nu uiți niciodată de ce sunt eu aici, nu la tine, ci în oraș, trebuie să merg să văd câteva parcări ale blocurilor de la școala supravegheată vineri, de obicei duminica Doria merge la țară, are un teren și o casă la vreo douăzeci de kilometri de oraș, mă gândesc că nu pleacă cu noaptea în cap, dar pe la zece tot pleacă. Voi căuta mașina, și, dacă o găsesc, stau să văd cine se va urca în ea, dacă se va urca cineva.
- Nu uit, iartă-mă, dar eram convinsă că petrecem duminica împreună, am și eu o casă la țară, am putea merge acolo!
- Eu lipsesc de la opt la unsprezece, apoi mă întorc. Aș prefera să trândăvim aici, sunt prea obosit să mai merg undeva.
- Bine, până vii, eu pregătesc prânzul, merg și pe la mama, să văd cum mai e și după amiază stăm la televizor, moțăim ca bătrânii.
- Ce copilă înțelegătoare ești tu și cât de mult mă ajută acest lucru, aproape la fel de mult cât te iubesc eu pe tine.
Am mâncat doar eu, ea nu mânca nimic dimineața, am băut cafeaua privindu-ne cu ochi zâmbitori, mi-a călcat hainele, am mai cerut o cafea, m-am înbrăcat și am ieșit în curte, când am auzit-o din ușă:
- Ia-mă și pe mine! Mi-e teamă de despărțirea asta!
M-am oprit, mi-am întors doar capul, apoi mi-am întors și trupul cu mișcări încete, să găsesc un răspuns pe care să-l accepte, din prima.
- Nu are sens, acum, ai răbdare! Vorbim când mă întorc.
- Dacă te mai întorci...
- Ți-e teamă că o întâlnesc și plec cu ea?
- Da, mi-e teamă Antoniu, tremură inima în mine, nici nu mai știu ce simțeam ieri, nici ce simt acum, știu doar că mi-e frică de mor să rămân singură. Mi-a fost atât de bine în noaptea asta, încât aș muri dacă nu te-aș mai vedea.
- Vezi Cleopatra, ce să spun eu... lasă-mă și pe mine, dar din toată inima, așa cum ai spus, să o văd o singură dată pe femeia aceasta. Tu mă știi de câteva săptămâni, eu o știu pe Doria de câțiva ani, am vorbit cu ea sute de ore la telefon, vreau să-i văd chipul, atâta doar vreau! Acum plec, ai încredere, revin în cel mult trei ore.
M-am întors către ea și am îmbrățișat-o cu putere, apoi am plecat cu gândurile
împrăștiate.