agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-24 | |
Un romașcan redescoperă America
Dacă s-ar face o statistică a romașcanilor care au bătut meleagurile străinătății după 1989, locuitorii marilor orașe ar rămîne uimiți de numărul mare al provincialilor care au fost „afară”. Și, cu siguranță, ar spune că moldovenii s-au dus hai-hui ca să muncească. Nu și-ar închipui că mai sînt oameni care au plecat în Vest doar pentru a descoperi lumea libertății, a civilizației, oameni iscoditori de suflete, căutători de frumos. Unul dintre aceștia, suflet neastîmpărat, este Dan Dimitriu. Îl știe tot tîrgul Romanului. Masiv, bonom, încărunțit, fire boemă, Dan Dimitriu a crescut prin și între cărți. A rămas celebru anticariatul tatălui său, adevărat templu de cultură, cunoscută a fost tristețea lui Dan atunci cînd a fost nevoit să închidă prăvălia cu minuni. A visat de cînd era adolescent să vadă cu ochii lui ceea ce citise prin cărți. Și, mai ales, să simtă pulsul lumilor cunoscute doar din fotografii. Printre vise, în lume - America. Dacă cineva i-ar fi spus că, într-o zi, dorința lui va prinde viață, ar fi rîs, dar ar fi păstrat speranța. După ’89 a cunoscut cîțiva oameni din Piatra Neamț, croiți după sufletul său. Cunoștințele i-au devenit prieteni, după crezul său: prietenii sînt mai presus decît banii, femeile și interesele. A fost invitat de către aceștia în State, de cinci ori. Ultima oară a fost plecat timp de două luni, de la începutul lunii aprilie, pînă în luna iunie. Povestea, în cele ce urmează. Stilul de viață american Periplul a început pe aeroportul din Otopeni. Dan spune că a sesizat, pentru prima oară de cînd călătorește, o schimbare în comportamentul vameșilor și a celor de la Poliția de frontieră. Dispăruse rigiditatea, nepăsarea, se simțea tratat ca un om. Zborul din București pînă la New York a durat aproape 10 ore, cu escală la Amsterdam. În State a fost întîmpinat de prietenii săi și, după o scurtă odihnă, a ieșit pe străzi, dornic să resimtă pulsul vieții americane. Și a redescoperit aceeași lume pe care o mai văzuse. Conglomerat de seminții, New York-ul respectă regulile valabile pe întreg teritoriul Statelor Unite. Ești pe deplin liber dacă nu deranjezi pe cei din jur. Nimănui nu-i pasă cum ești îmbrăcat, ce tunsoare ai, dacă fumezi pipă sau dacă vorbești de unul singur. Intimitatea este respectată cu sfințenie. Un bărbat i se poate adresa altuia, chiar dacă nu-l cunoaște, dar nu poate face asta cu o femeie, chiar dacă ar vrea numai să o întrebe unde vine cutare stradă. De altfel, în State cea mai mare insultă este să întrebi pe cineva, chiar dacă îl cunoști, cu ce se ocupă și ce salariu are. Civilizația americană se face simțită la fiecare colț de stradă, fie numai și prin prezența telefoanelor – care, obligatoriu, funcționează – și a coșurilor de gunoi. Sau, fapt uimitor pentru un român, autobuzele opresc la primul semn pe care îl face o femeie cu copil, un bătrîn sau un handicapat, chiar dacă nu este stație în respectivul loc. Mai mult, șoferul coboară și ajută persoana să urce. Spre deosebire de ceea ce se vede în filme, americanii din Big Apple nu se grăbesc, nu circulă ca nebunii cu mașinile. Regulile de circulație sînt strict respectate, pentru că acolo depășirea de viteză se lasă cu arestare. De fapt, Dan a constatat că americanii se grăbesc încet, după dictonul „take it easy”. Motivul este că, avînd cultul muncii bine făcute, americanii nu concep să facă treaba de mîntuială, astfel încît să vină altcineva după ei ca să definitiveze lucrul. Alt semn de civilizație este respectul față de semeni. Românii au cunoscut, decenii în șir, coada, dar, de cele mai multe ori nu au respectat-o. Poate și din cauză că se temeau că nu vor mai „prinde” ceea ce se oferea. Dar și americanii stau la coadă, chiar și la autobuz. Dacă cineva se bagă în față nu este admonestat, ca la noi. Americanii consideră ori că omul este foarte grăbit, are un motiv serios, deci trebuie înțeles, ori e prost crescut și atunci nu are rost să-i faci educație. În luna cît a stat la NewYork, Dan a vizitat obiective turistice, atît cît i-a permis timpul. A urcat pe terasa Empire State Building, contemplînd metropola de la înălțime. A fost la lansarea ultimei serii din „Războiul stelelor”, s-a uimit de statuile de ceară din muzeul doamnei Tussaud, a admirat capodoperele găzduite de Metropolitan Museum, instituție pe care, spune Dan, dacă vrei să o vizitezi în tihnă, îți trebuie o săptămînă. L-au dus pașii prin Times Square și prin piața Rockfeller, unde, în fiecare an, de Crăciun, se aprind luminile celebrului brad. Între vizitarea dinozaurilor de la Muzeul de zoologie și a Domnișoarei Pogany de la Modern Art Museum, Dan a colindat magazinele Versace, Gucci, Armani, Puma și Nike. Un moment emoționant a fost atunci cînd a ajuns la Ground Zero - punctul Zero - locul unde s-au aflat cele două turnuri gemene. Avînd sprijinul unui prieten, a intrat în holul Bursei din New York, unde se află amplasată macheta celor șapte turnuri care se vor înălța alături de locul Gemenilor. La fel de emoționat a fost atunci cînd a aprins o lumînare în Central Park Ouest, acolo unde a fost ucis John Lennon. Dar nimic, povestește Dan nu se compară cu ceea ce a simțit atunci cînd a vizitat Statuia Libertății. „Pentru mine, Statuia Libertății este punctul de început al unei noi ere pentru conștința mea ca om, locul din care începe garantarea adevăratei libertăți”, a spus romașcanul Dan Dimitriu. Comunitatea românească din NewYork este foarte unită. Stabiliți în State de zeci de ani sau noi rezidenți, românii se adună fie la Romanian Church – Biserica românească – fie, mai des, la restaurantele cu specific natal. Și sînt destule, printre ele numărîndu-se „Casa română”, „Armony”, „Transilvania” și „Europa”. Conaționalii noștri sînt la curent cu ceea ce se întîmplă în țară, recepționează Antena 1, Pro TV, Realitatea TV și TVRi. Oricum, atunci cînd sosește un vizitator din țară sînt curioși să audă noutăți și păreri spuse neoficial. Și aici funcționează spiritul american, nu se năpustesc cu întrebări asupra musafirului, îi respectă intimitatea. În perioada cît a stat la New York, Dan a făcut o excursie la Miami. Timp de șapte zile, din goana mașinii, romașcanul s-a bucurat de peisajele Coastei de Est. De-a lungul drumului a re-cunoscut civilizația americană. Pe autostradă, din zece în zece kilometri se află moteluri, dotate cu tot confortul necesar: restaurante, săli de igienă, magazine. Paradisul din Caraibe După prima lună petrecută în State, Dan Dimitriu a plecat pentru 20 de zile în ceea ce el – și o lume întreagă – numește Paradisul pe pămînt: Caraibe. Cînd a coborît din avion în Republica Dominicană, a fost întîmpinat cu o cupă cu gheață și brugal, rom jamaican. Era primul semn al unei lumi extrem de caldă, prietenoasă și ospitalieră. În perioada vacanței din insule a văzut doar oameni zîmbitori, insistenți în a-și oferi serviciile, dar nu agresivi. În fond, cei din Caraibe trăiesc mai mult din turism, dar au și alte ocupații. Una dintre ele, tradițională și unică în lume este sculptura în lemn de fier, cea mai tare esență din lume. Localnicii cultivă orez, batate, ceapă, trestie de zahăr, banane și sînt renumiți pentru cafeaua lor. Dominicanii nu beau cafeau precum europenii sau americanii. Au un adevărat ritual al cafelei, asemănător cu cel al ceaiului la japonezi. Licoarea aromată se bea foarte dulce și concentrată, în ceșcuțe ceva mai mari decît un degetar. Pescuitul este o altă îndeletnicire, practicată de cînd a apărut omul pe aceste meleaguri. Insularii sînt specializați în prinderea langustelor și în recoltarea unor scoici imense, Lambia, socotite de gastronomi drept o delicatesă. Și, uneori pe lîngă deliciosul preparat culinar, culegătorul de scoici mai are fericirea de a descoperi perle roz, din care bijutierii creează mini capodopere. Dacă americanii au cultul muncii, dominicanii, ca de altfel toți insularii din arhipelag, au cultul muzicii. Sînt concepuți, născuți și crescuți pe ritmuri caraibeene, înainte de a păși ca lumea, dansează. Muzica e prezentă peste tot, mereu, ca și aerul sărat al oceanului. În fiecare seară, în fiecare așezare de pe litoral oamenii se adună într-un chioșc înjghebat din stîlpi de bambus, acoperit cu crengi de palmier și dansează. Bachatta – dansul tradițional, Merenge și Salsa, îi reunesc pe localnici și turiști laolaltă. În „Paradis” au loc și băștinașii, a căror venit este mai mult decît modest, dar și miliardarii. În Republica Dominicană au vile, de pildă, Bruce Willis și Charlton Heston. Dan a remarcat faptul că locuitorilor nu le trebuie prea mulți bani. Peștele îl oferă marea, fructele - mama natură, casele sînt din lemn, fără geamuri, căldură nu plătesc, iar apa oceanului este la doi pași. Mîncarea este ieftină dar hainele sînt scumpe, probabil sînt socotite un lux în clima tropicală. Obiectivele turistice din insulă sînt vestigiile precolumbiene și edificiile construite pe vremea conchistadorilor, printre acestea numărînd-se Casa del Sol, sediul fostei administrații spaniole și farul lui Cristofor Columb. Pe lîngă toate acestea, alături de oameni și obiceiuri, fundamentînd peisajul, se află plaja și oceanul. După un periplu în Puerto Rico și Jamaica, Dan a revenit la New York, unde a mai stat două săptămîni. Apoi și-a luat rămas bun de la prieteni și a urcat scara avionului care l-a adus în țară. Cu stilul de viață american în conștiință, cu mirosul sărat al oceanului și ritmul de Bachatta în suflet. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate