agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-20 | |
Daca am scrie numai in clisee, oare cum ar iesi un text? Poate cam asa:
Sunt un romantic incurabi (ia, dom’le, o aspirina, poate-ti trece!) si va trimit scrisoare din insorita Italie (acolo ploaia are sens interzis?). Squadra azzura (…mda) are meci cu fotbalistii din tara cafelei (adica io daca beau o cafea deja am fado-ul in sange sau pot sa-l citesc pe Coelho in original?).Eu nu am venit la meci (sic!). Nu sunt pasionat al sportului cu balonul rotund (au incercat ei sa-l faca patrat, dar nu sarea bine mingea). Mai bine ma uit la o comedie spumoasa (refuz sa ma gandesc la originea expresiei!). Nevasta-mea s-a dus la un stilist (bai, croitorule, pe vremea mea stilistii se ocupau de literatura!), asa ca sunt solitar (sau nu, pardon, asta e un joc!). Mai bine ies sa ma plimb.E aproape Colmna lui Traian (normal, ca nu mai e Ion, da’ chiar sa-i faca o columna nu gandeam), pe care poporul frate italian (nu cu mult timp in urma eram frati cu rusii) a expus-o drept marturie sapata in piatra (brrr!) a etnogenezei poporului roman (bronsita am avut, pojar am avut, acuma etnogeneza asta aviara ne mai trebuia!). Sunt emotionat. Ma gandesc la tarisoara mea (care e cam cat Ungaria, Bulgaria si Albania la un loc) si la poporul nostru primitor (iar refuz sa ma gandesc la ce primeste), care vreme de sute de ani a stat in calea navalitorilor turci (care aveau si ei un obicei: navaleau; cand nu mai erau turci s-a batut cu tatarii, iar acum cu irakienii si afganii -la o adica tot un fel de turci; deci iata vocatia pugilistica a poporului nostru: box populi-box Dei!). Pe bulevard, florile multicolore ale lunii mai raspandesc mireasma lor primavaratica (au!), amintindu-mi de meleagurile mioritice (si mester-manolitice) ale patriei mele. Caldura inabusitoare (normal, ori e “sufocanta”, ori “inabusitoare”)…Ce bine ar fi sa ploua putin! La noi, ploaia transforma intotdeauna Bucurestiul intr-o mica Venetie (capitala Romaniei e de vreo cateva zeci de ori mai mare decat Venetia, dar poate…daca intra la apa, cine stie?!). As merge la magazine, ca sunt destule, dar au preturi piperate (imi doresc un pret acrisor, sau macar unul cu putin leustean si niste cimbru). E deja aproape de asfintit, trebuie sa-mi vina consoarta de la stilist (am stiut eu ca are stil) La finele zilei, vom face plimbari romantice sub clar de luna (si daca-s nori?) . …Nimic nou sub soare (am sa scriu numai noaptea!).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate