agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-24 | | "Just to it again!" uitarea si nevroza, analiza si psihoza..intre care isi intindea ea paienjenisul. Intre ce lumi se zbatea, nealegand nici un centru de gravitatie? Nesuferita era singuratatea ei, insa atat de adorata tacerea, incat acest fatal compromis parea ambrozie. Relativitatea timpului isi pierdea din magie, cand ingrijorata isi privea chipul in oglinda..."un rid"(si in gand continua :" cand o sa ajunga sa fie 15 ma sinucid"). Si totusi, pana si solitudinea si febrila-i boala de ganduri avea ceva atat de..irezistibil. Era liniste in afara, furtuna de ganduri in interior. Nici nu stia de unde isi incepuse firul ideilor...de la vreo carte? De la ziua trecuta? De la omul batran care cersea in coltul strazii?...ii era dor de Paris (acum asculta o melodie...sunetul orasului-amant). si zambea pentru ea...de ce? Nu stia! Gandul caruia ii zambise a trecut de mult. S-a rupt din timp, pluteste in deriva...trasa doar din cand in cand de idei, idealuri, concepte si utopii. Fericita? Nu...inca nu stie ce e fericirea...desigur a umplut pagini incercand sa si-o explice..si cu toate astea nu isi da seama care ar fi primul simptom al fericirii...sta incurcata...ca un pacient in sala de asteptare..numai ca sala ei nu are inca usa catre cabinetul doctorului...inca nu stie cine e doctorul...desi a incercat sa isi explice si asta...(alte pagini umplute de citate si confuzii). Un perete alb o priveste strengar, si ea il priveste inapoi...un meci de ping-pong al tacerii....dar doar pe dinafara...doar albul nu e alb peste tot! uitarea si nevroza, analiza si psihoza..intre care isi intindea ea paienjenisul. Intre ce lumi se zbatea, nealegand nici un centru de gravitatie? Nesuferita era singuratatea ei, insa atat de adorata tacerea, incat acest fatal compromis parea ambrozie. Relativitatea timpului isi pierdea din magie, cand ingrijorata isi privea chipul in oglinda..."un rid"(si in gand continua :" cand o sa ajunga sa fie 15 ma sinucid"). Si totusi, pana si solitudinea si febrila-i boala de ganduri avea ceva atat de..irezistibil. Era liniste in afara, furtuna de ganduri in interior. Nici nu stia de unde isi incepuse firul ideilor...de la vreo carte? De la ziua trecuta? De la omul batran care cersea in coltul strazii?...ii era dor de Paris (acum asculta o melodie...sunetul orasului-amant). si zambea pentru ea...de ce? Nu stia! Gandul caruia ii zambise a trecut de mult. S-a rupt din timp, pluteste in deriva...trasa doar din cand in cand de idei, idealuri, concepte si utopii. Fericita? Nu...inca nu stie ce e fericirea...desigur a umplut pagini incercand sa si-o explice..si cu toate astea nu isi da seama care ar fi primul simptom al fericirii...sta incurcata...ca un pacient in sala de asteptare..numai ca sala ei nu are inca usa catre cabinetul doctorului...inca nu stie cine e doctorul...desi a incercat sa isi explice si asta...(alte pagini umplute de citate si confuzii). Un perete alb o priveste strengar, si ea il priveste inapoi...un meci de ping-pong al tacerii....dar doar pe dinafara...doar albul nu e alb peste tot! uitarea si nevroza, analiza si psihoza..intre care isi intindea ea paienjenisul. Intre ce lumi se zbatea, nealegand nici un centru de gravitatie? Nesuferita era singuratatea ei, insa atat de adorata tacerea, incat acest fatal compromis parea ambrozie. Relativitatea timpului isi pierdea din magie, cand ingrijorata isi privea chipul in oglinda..."un rid"(si in gand continua :" cand o sa ajunga sa fie 15 ma sinucid"). Si totusi, pana si solitudinea si febrila-i boala de ganduri avea ceva atat de..irezistibil. Era liniste in afara, furtuna de ganduri in interior. Nici nu stia de unde isi incepuse firul ideilor...de la vreo carte? De la ziua trecuta? De la omul batran care cersea in coltul strazii?...ii era dor de Paris (acum asculta o melodie...sunetul orasului-amant). si zambea pentru ea...de ce? Nu stia! Gandul caruia ii zambise a trecut de mult. S-a rupt din timp, pluteste in deriva...trasa doar din cand in cand de idei, idealuri, concepte si utopii. Fericita? Nu...inca nu stie ce e fericirea...desigur a umplut pagini incercand sa si-o explice..si cu toate astea nu isi da seama care ar fi primul simptom al fericirii...sta incurcata...ca un pacient in sala de asteptare..numai ca sala ei nu are inca usa catre cabinetul doctorului...inca nu stie cine e doctorul...desi a incercat sa isi explice si asta...(alte pagini umplute de citate si confuzii). Un perete alb o priveste strengar, si ea il priveste inapoi...un meci de ping-pong al tacerii....dar doar pe dinafara...doar albul nu e alb peste tot! "Just to do it again!" |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate