agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1418 .



Omul care nu mai poate crea
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [MIR_peace ]

2005-10-27  |     | 



Stătea privind linia mișcătoare a țărmului ca ultim msrtor al omenirii. Știa că acolo începuse tot: calea fericită spre durere. Și o parcurseseră atât de reprede, în cea mai desăvârșită formă a naturii.Dar cât de fericiți au fost până au ajuns aici! La început și-au creat arme și unelte ca să-și asigure foamea. Apoi războaie pentru a-și satisface orgoliile. Au reușit însă ca apoi să facă literatură, să se răzbune prin cuvinte, să iubească prin imagini, să răsufle prin sunete alese cu grijă. Unii au făcut muzică pentru a se pierde de răutățile celor din jur. Alții au împins cunoașterea până în momentul în care întrebările au dispărut. Odată cu ele și fericirea.

Acum stătea întins pe plajă. Nu se mai putea gândi la nimic. Știa ce va urma li aștepta să treacă ultimele cinci zile ale chipului pe pământ. Privea cum un pui de pescăruș încerca să deschidă o scoică. Nu putea să-l vadă nici frumos, nici inocent. Ochii îi orbiseră nainte de a se naște. Îi orbise cunoașterea. Părinții lui arătaseră că se știe tot despre pescăruși, se pictaseră toate tablourile cu mare, se încercaseră toate melodiile. El le știa pe toate și de aceea și de aceea nu-l mia frământa. Era primul om care nu mai putea crea. Era ultimul om care mai stătea întins pe plajă.

Liniștea s-a așezat în cele din urmă peste fosforescenșa oaselor sale.ar luna a lăcrimat, pentru întâia oară, pentru întâiul om care nu s-a uitat la ea.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!