agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3411 .



Orașul fără treceri de pietoni
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PaulBogdan ]

2002-03-07  |     | 



Străzile sunt împărțite după sistemul american, strada unu... strada doi... strada... . Casele, ce-s încorsetate între aceste linii condamnate a rămâne pe veci fără semaforizare, locuri în care odinioară se va fi băut zilnicul elixir al ciorbei de pește, sunt astăzi în mare parte vetre stinse. Acoperișurile li se pleacă înspre înăuntru, parcă atrase de vidul uman, ca într-o implozie de durere și pustiu. Ici colo prin curți o barcă sărutând nisipul, o mătură cheală, o găleată fără de toartă și etanșeitate.
Oamenii ce răsar de undeva de prin negurile de dimineață, îmbrăcați parcă în firele fumegânde de ceața Deltei, sunt fără de acea cută a feței dinspre colțul gurii ce ar fi însemnând că uneori se mai poate și zâmbet. Claustrați de voința bătrânilor de a te naște pe pământ nou, stătători pe nisipul adunat din bătătura de înălțare a Carpaților și chiar de mai departe, par a nu vrea să se smulgă de aici.
An de an mai departe de mare, privesc farul ce odinioară le aducea bunăstarea, acum piesă de muzeu în buricul târgului, renovat, muzeu, sarcastic.
Înțelegând tot ce-i înconjoară, aerul, brațul cu care-i mângâie de mult Dunărea și a cărui nume l-au adoptat, Sulina, răsăritul și apusul vrednice de a încânta pustnicul în apogeul său spiritual, îi înțelegi și pe cei rămași în încăpățânarea lor de a supraviețui încarcerați în minune.
Cu pasul faci puțin până la mare. Printre nisipuri ce persistente depărtează zi de zi orașul de mare, neînțeles de leneș datorită scurtimii sale, drumul deschis doar de alți pași se odihnește în valuri, pe plaja pustie. În larg, două bărci se pierd în echilibristică pe linia orizontului. Nimeni nu improvizează cu desenele pașilor pe foile de nisip ce valurile le deschid la fiece vizită scurtă, ritmică, persistentă.
Acumulând totul, nu-ți rămâne decât să te apleci spre nisip, să te faci una cu particulele noi emigrate dinspre undeva de unde poate ai fost și, cu răbdare, să aștepți ca făcând parte din „aici”, să te lași transformat de timpul și materia ireversibile în farul, pe care viitorii și neinițiații noi veniți îl vor considera sarcastic.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!